Concluziile ProWine 2008

Cel mai mare salon de vinuri şi băuturi spirtoase din Europa, ProWein Dusseldorf, a adus şi anul acesta câteva noutăţi şi tendinţe în ceea ce priveşte vinurile, remarcându-se de asemenea şi interesul ridicat faţă de piaţa din România. Un articol de Cătălin Păduraru

În peisajul evenimentelor dedicate vinului, ProWein este unul dintre cele mai mari târguri (ca număr de expozanţi, metri pătraţi, vizitatori) şi unul care, spre deosebire de Vinexpo-Bordeaux – specializat pe trenduri de concept, spre deosebire de acesta spun, masoara pulsul comercial. Piaţa Germaniei este foarte importantă, orice producător ar dori să o „penetreze”, de aceea abordarea se face, de cele mai multe ori, prin distribuitori germani.
Există, din aceste motive, o dublare posibilă: stand naţional sau al unei organizaţii regionale sau (pentru cei puternici) stand propriu, dar şi prezenţa în standul negociantului X din această ţară. Organizarea este impecabilă, iar Dusseldorful nu suferă din pricina fluxului enorm de vizitatori (Messe este gazda permanentă a unor târguri internaţionale, de prim rang).
Ca noutate, am observat anul acesta apariţia sau afirmaţiile de forţă şi promisiunile unor noi competitori. Deocamdată, mi se pare prematur pentru noi, ca specialişti, să ne entuziasmăm la vinuri din Asia sau chiar din Europa dar…mai de la nord!
Lucrul cel mai semnificativ mi s-a părut deschiderea, entuziasmul pentru România ca piaţă!
Dacă, în trecut, erai uşor resemnat în faţa unei condescendenţe (în cel mai bun caz) atunci când te recomandai ca fiind din România, acum există o febrilitate şi o excitare aproape jenantă. Am văzut cu ochii mei (scris şi în româneşte): ”Căutăm importatori/distribuitori în România!”. E interesant, nu?! Fireşte, se vor găsi mulţi români dispuşi să investească, să importe şi să distribuie vinuri din afară.
Succes, vor avea foarte puţini. Restaurantele trebuie să fie atente şi să caute parteneri cu şanse reale de a supravieţui. Schimbarea la nesfârşit a ofertei poate crea mari neplăceri în exploatarea acestui business. Adăugarea, sporirea listei nu a fost comentată negativ decât arareori, dar ştergerea, dispariţia unor vinuri de pe aceeasi listă, este un neajuns greu digerabil de către clienţi.
Însă România a fost o prezenţă vizibilă, compactă (lucru foare bun) dar, cum ne-am obişnuit în toate domeniile, fără forţă şi fără aspiraţie la superlativ. Stânjenitoare a fost şi oferta inegală: producători de cinci stele alături de challangeri aflaţi, din păcate, şi pe un drum prost.
Altă noutate pe care am remarcat-o la ProWein a fost faptul că francezii au început să-şi redeseneze politica de vânzare, punând vinurilor de mijloc (cum să le spunem altfel?) preţuri mai bune, apropiate de valoarea intrisecă a produsului. Vinurile scumpe şi-au lărgit nişa la rândul lor, devenind şi mai scumpe şi mai cerute. Am cunoscut adevăraţi brokeri ai domeniului. Din păcate, cererea în România pentru astfel de vinuri nu este susţinută şi de o suficientă cunoaştere a personalului din restaurant.
Din punct de vedere al tendinţelor promovate anul acesta, am observat că există o moliciune care se caută la vinurile actuale, mai ales pentru tineri. Este un curent favorabil al Shirazurilor australiene însă nu a coborât din topul preferinţelor Sauvignon Blanc-ul din Noua Zeelandă. Franta şi Italia sunt în continuare în disputarea întâietăţii, iar Chile îşi arată muşchii şi la categoriile „de sus”.
Vinurile bio şi cu precadere biodinamice sunt, cel puţin la nivelul declaraţiilor, vinuri obţinute prin respectarea tuturor ciclurilor naturii. Culesul se face în pătrarul X al lunii, la orele Y…Frumos, emoţionant. Un trend manifestat în multe alte sectoare. Să sperăm că lumea de mâine va arăta mai bine. Din punct de vedere gustativ, procentajul de „ratare” este mai mare la aceste vinuri, după tiparele de azi, repet.
În ceea ce priveşte vinul german, acesta este un campion al rafinamentului. Mă refer doar la cele cu adevărat serioase. Rieslingul german este de o generozitate rar întâlnită la alte soiuri, vinurile obţinute din acesta fiind marcate de o suită specială de calităţi. Vinurile excelente de Mosel, Saar, Rhin sunt prezente şi în România, dar sunt deocamdată anonime. De fapt, ce-i cu adevărat bun, nu-i pentru toată lumea.
De menţionat este şi faptul că nemţii promovează dopul de sticlă, o soluţie pe măsura capacităţii lor de a puncta la capitolul inovaţie.

1. Care sunt tarile Lumii Noi care exporta cea mai mare cantiate de vinuri catre Europa?

Tarile Lumii Noi dinspre care vin cele mai mari cantitati spre Europa sunt Australia si Chile. Urmeaza Africa de sud, SUA, Argentina, Noua Zeelanda.
Ca exotism, trebuie stiut: si Brazilia a inceput sa produca vin; sigur, cel putin deocamdata, niciun risc pentru competitori…..

2. Cum se explica ascensiunea acestor vinuri si intereseul clientilor europeni pentru ele?

La urma urmei toate tarile mentionate au fost colonii europene. Legatura cu Europa s-a facut prin tarile de aceeasi limba sau cultura. Marea Britanie poate fi desemnata “placa turnanta”.
In cazul vinului din Chile, acesta a ajuns mai intai in SUA si, de aici, in Marea Britanie si in restul Europei. In aceste conditii vinurile nu parea chiar de la niste “staini” pentru lumea anglo-saxona si erau chiar o reglare de conturi cu “monopolul” francez.
Vinurile curate, oneste, cu preturi bune - prima faza a cuceririi.
Faza II - sofisticare, elaborare ( mai ales la Australia si, mai tarziu, Noua Zeelanda; recent prin NEYEN - chiar si Chile reclama loc la loja !)
[ Pentru a intelege mai usor fenomenul sa luam ipotetic o confruntare la export Romania si oricare alta tara din Lumea Noua. Ca e vorba de Chile, Argentina -se vorbeste spaniola, exista familii cu legaturi stranse. Australia, Noua Zeelanda, California - engelza. Africa de Sud - engeza, germana, olandeza- inlesnesc accesul pe orice piata.
Romanii pot comunica in orice limba, bineinteles, dar nu ca niste nativi ai acestor popoare.]

3. Cum este vazut succesul vinurilor din Lumea Noua de catre producatorii europeni? (cat de mult afecteaza concurenta)
Cu exceptia francezilor (din coloniile lor, iar ies vinuri - Canada - un rewine, iar din Nordul Africii n-au aparut mari succese), ceilalti nu au avut de pierdut foarte mult. Chiar daca cifrele par sa contrazica afrimatia mea sa retinem faptul ca s-a dat - practic- startul la o noua cursa, la o noua ierarhizare.
In acest context, Italia a reusit sa ia fata Frantei, deveninid exporatorul nr. 1 al lumii.
Am mai pierdut producatori mci si cu vinuri ieftine din Spania, Portugalia.
La fel si in tarile din est (printre care si noi, of course). Pe de alta parte, producatorii europeni au infintat propietati in Lumea Noua, realizand profituri bunicele.
Ce se incurajeaza acum ( si nu prea iese) - este transformarea acestor tari si in piete.

4. Care sunt cateva dintre caracteristicile acestor vinuri, care le fac sa fie atata de apreciate ?

Mai toate au debutat ca vinuri de zi cu zi, proaspete, aciditate buna, usor minerale sau dimpotiva accentuat florale.
In timp, ecartul de exprimare a devenit fabulos. In timp ce un Sauvignon Blanc din Chile se poate mandri cu eticheta “bomba de fruct” (si e vorba aici de fructe exotice, grapefruit, fructul pasiunii, note de soc, samd) un Shiraz austalian poate fascina prin multitudinea de trimiteri nobile - ciocolata, piele, menta, piper. Taninunile sunt moi, elegante. Corpolenta (extract mare) remarcabila, intensitate cromatica, alcool (desi mult) bine acoperit.
Sa nu uitam ca unele dintre cele mai scumpe vandute vinuri din lume este de aici. Recent si Chile a intrat cu Neyen la peste 96 puncte Parker)
Sunt o serie de soiuri care, fie prin pierdere din Europa, fie ca nu au gasit un loc mai bun in noile tari, se exprima plenar in Lumea Noua.
Zinfandel (Primitivo), Carmenere sau clasicele Chardonnay ( Africa de Sud), Sauvignon Blanc (Noua Zeelanda si Chile - dar in stiluri diferite), Torontes (Argentina), Shiraz (Australia).

5. Ce politici de marketing adopta producatorii/ exportatorii de vinuri din Lumea Noua si cum sunt promovate in Europa?

Pana la politicile de marketing au fost politicile economice.
Vinul si-a gasit in toate aceste tari o protectie din partea guvernelor si s-a integrat unor statategii pe termen lung. Ceea ce, evident, nu a fost cazul in tara noastra, de pilda.
Comunicarea s-a facut coerent, la nivelul national.
Pentru Chile brandul de tara are in compozitie foarte mult vin, nu-i asa?!
Inca din anii ‘90 - prezenta masina la targuri, editarea de carti, constientizarea populatiei asupra importantei sectorului vini-viticol - erau actiuni vizibile. Puternic vizibile.
Avand in vedere ca si fiecare in parte sunt tari - destinatie turistica (cu landscape-uri unice) este normal ca notorietatea vinurilor sa fie complementara cu imaginea de tara (Ups ! Inseamna ca noi vindem deja prea mult…..)
Pe palierul low - conteaza pretul.
Pe palierul medium & high - primeaza calitatea la un pret bun.

6. Care va fi evolutia acestor vinuri in horeca europeana? (popularitatea lor este doar un curent trecator sau vor ajunge sa isi castige un loc stabil printre preferintele consumatorilor europeni)?

Dac e sa luam ca exemplu Penfold’s sau Yalumba (care au oferte speciale pentru Horeca) - vinuri consacrate, fara sezonalitate sau trend -uri. Devin clasice.
Si in Romania - Misiones de Rengo, Vina Mar, Beringer, etc. au devenit “de-ale casei” pe ofertele restaurantelor.
Cel putin pe termen mediu, pozitia lor se va intari.
Vor fi din ce in ce mai acceptata inclusiv sticlele cu pilfer (renegate cumva, in prezent) si (noutatea momentului) cele cu dop de sticla.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru