Vinuri de lux

1. Care sunt caracteristicile pe care un vin trebuie sa le aiba pentru a fi considerat de lux?
2. Exista pe piata romaneasca vinuri catalogate ca fiind de lux?
3. Care sunt zonele din Romania care produc cele mai mari cantitati de vin de lux?
4. Cum se prezinta marcile romanesti, in comparatie cu vinurile de lux din strainatate?
5. Exista pe piata romaneasca o reala cerere pentru acest segment de vinuri?

1. Nu orice vin de scump este un vin de lux. Altfel, ar fi suficient sa marim pretul artificial la un vin mediocru si sa credem ca in acest fel el devine de “lux”. Este clar ca asa ceva nu se sustine.
In primul rand, vinul trebuie sa contina un mesaj, un sacrificiu si o promisiune. Clar ca trebuie sa fie impecabil d.p.d.v. gustativ.
Mesajul:
De exemplu: - vie celebra
- Wine maker cu un background impresionant
Sacrificiu: un strugure pe butuc, sau culegere selectiva, etc.
Promisiune: vei parcurge experiente/ stari pe care un numar limitat de oameni de pe planeta le pot atinge.
Aceste sunt exemple (tratate cam minor, dar pentru intelegerea mecanismului pot primi, sper, scuze pentru minimalizari)
2. Bineinteles. Cum am mai spus, lux inseamna nu neaparat “cel mai scump”si stiinta de a gasi un vin special este un adevarat lux.
Oricum, un vin mare si rar din Bourgogne sau un Chateaux celebru, un Guigal de 100 puncte, o rezerva din Chef d’Oeuvre chiar din Lumea Noua (sunt firme care aloca pentru Romania doar cateva zeci de sticle pe titlu/an), sau un vin vechi valoros ramas in piata dupa epuizarea loturilor aflate in comert…..tot atatea ipostaze ale conceptului “vin de lux”.
Exista si vinuri romanesti care ataca acest palier: prima editie de Shiraz de la Carl Reh (2002, parca), un Pinot Noir dinainte de anii ’50 de la Murfatlar, o editie limitata a Rezerve XX Feteasca Neagra, vinurile de varf ale DAVINO, etc.
3. Nicio zona nu garanteaza calitatea, excelenta. Apoi, sintagma “cele mai mari cantitati de vinuri de lux” este cumva, impotriva logicii acestui segment unde “putin”este valoros (si nu “mult”).
Nu exista asa ceva, iar ele nu “se produc”(usor reflexiv spre pasiv). Potential exista in toate podgoriile romanesti, iar a porni pe drumul superpremium este o optiune. Iarasi, nimeni nu poate garanta un drum lin sau cu un capat stiut…
4. Un vin poate deveni marca, brand. Totusi marile vinuri, asa cum am spus-o de sute de ori, se extrag logicii industriale (unde marca garanteaza produsul, egalitatea calitatii pe vecie, la vinuri, lucrurile se schimba – cateodata dramatic – de la an la an).
Vinurile romanesti de lux pot capta interesul pietei locale, dar nu au cota internationala si nu pot fi comparate nici prin notorietate, nici – deocamdata – prin calitate (sau mai exact prin CONSTANTA calitatii).
Vinurile celebre produse in strainatate respecta toate componentele unui produs de succes: calitate, pozitionare, comunicare. Majoritatea au un pret format pe principiile bursei.
5. Sigur. Piata este in crestere. Daca acum cativa ani, aceste vinuri indeplineau – cu precadere – “sarcina de cadou”(oferit celor care “aveau de toate”), sau de “punctare” a statutului financiar/social (atunci cand erau baute in public) – acum aceste vinuri satisfac cerinte pour la bonne bouche, gourmet sau pasiunii colectionarilor (cu bani, e drept).
Cererea incepe sa fie selectiva, cu din ce in ce mai multe date reale de referinta si, lucru foarte important, a fost abandonata preconceptia ca vinurile foarte bune pot fi numai din locurile pe care le iubeste consumatorul (de la caz la caz, “cele mai bune”erau numai din Dragasani sau numai din Oltenia, numai din Bordeaux sau numai din Sicilia. Pe axa timpului, vinurile prezentului nu mai erau ca “altadata”, s.a.m.d.).

Yalumba- hand picked, Barrosa Valley,Shiraz +Viognier 2006
Sauvignon Blanc Koru, Noua Zeeelanda
Saint Joseph- Vignes de L’Hospice
Marques de Grinon
Oracle de la Kilikanoon
Magill Estate Penfold’s
Novecento Dievole sau
Pol Roger Cuvee Churchill

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru