2009- Direcţii

În România indicatorul bunului gust este, din păcate, trendul.
Cu alte cuvinte, valul. Spun, din păcate, deoarece românii uită versul lui Eminescu”…..ce e val, ca valul trece”.

Mă simt dator să fac distincţie între consumul de volum (realizat, mai ales prin supermarket şi magazinele de proximitate) şi consumul selectiv, “de calitate” (susţinut de restaurante bune şi magazine de specialitate).
Cand vrem sa aflăm direcţia de consum, folosim, involuntar, termenul de “trend”.
Pentru a nu fi foarte aspru , adopt termenul dar cu condiţia diferenţierii ofertei/ clientelei.
Ştim ce se preferă pe palierul low- market. Predomină lichidele cu origine incertă, indulcite, aromate, corectate, colorate, decolorate, frământate, la Pet ambalate (căci nu mai poţi spune îmbuteliate )! Ce preferinţe, ce nuanţe? Să abandonăm zona fără a privi înapoi cu mânie, ci doar cu compasiune.
Trebuie să facem, în schimb, eforturi mari pentru a determina oamenii care au vederi mai largi, care se bazează pe venituri superioare să acceseze doar oferta care le este adresată.
2009 nu va fi un an al înmormântării consumului de vin. Dimpotrivă, as opina.
Preferinţele din segmentul premium vor merge în continuare către linia europeană. Vinurile romanesti încep să semene şi ele cu vinuri consacrate internaţional.
Apetitul în scădere pentru bunuri de larg consum , pentru maşini, pentru credite, în general, s-ar putea repercuta în bine pentru viaţa reală – nu amanetată- de zi cu zi. Ţine, de acum, de abilitatea restauratorilor de a veni cu oferte tentante şi…echilibrate la preţ. Probabil ca Lumea Nouă – încă işi va lărgi teritoriul. Aromele puternice, diversitatea, exotismul, preţul bun – fac din vinurile Lumii Noi – adevărate staruri – cu fani în rândul tinerilor sau în rândul celor care vor să treacă la “sec” dar până mai ieri consumau vinuri cu rest de zahăr.
In acelasi timp, orizontul de aşteptare, al cunoscătorilor creşte. Vinurile bune din Franţa, Italia, Spania – vor fi alese dupa referinţe mai sofisticate decât până acum.
Adică, Brunello, Brunello dar din ce an? De la ce producător? Acestea sunt întrebări la care nu trebuia sa răspundem până acum. De ce? Pentru că până acum lipsea informaţia.
Şi în sens invers, lucrurile se schimbă. Adică şi străinii veniti în România vor fi mai atenti pe ce cheltuie banii. Este clar ca aceştia vor căuta cu asiduitate vinuri bune românesti. Dacă se poate şi din soiuri româneşti, cu atât mai bine.
In acest sens, pot spune că lucrurile merg spre bine. Au apărut şi apar, în continuare, vinuri adresate exclusiv restaurantelor.
A propos de noile apariţii: îmi face plăcere să semnalez- pe langă speciala gamă Erotikon, o inedită serie Carl Reh – Fragmentarium. Exclusivistă, rară, fină. Aş parafraza celebra ”numai pentru cunoscători” cu mult mai potrivita sintagmă- in cazul de faţă- “numai pentru norocoşi”.
Astfel de editii scurte vor fi de căutate pentru Horeca, chiar dacă nu pot constitui obiectul unei “listări” clasice pentru ca se pot ivi, aparent, neajunsuri la terminarea stocului (scoaterea produsului din nomenclator, casa de marcat, intrebări ale clientilor, etc).
Încetul cu încetul toata lumea se va obişnui cu seriile eveniment.
Aceste vinuri au existat şi în trecut, dar ele nu se puteau valorifica la preţuri reale (piaţa nu era înca pregatită) şi ele se pierdeau în masa unor vinuri mai slabe sau, pur şi simplu, rămâneau vinuri de concurs sau de “protocol”.
Mizez şi pe creşterea popularitătii vinurilor rose. Şi aici, sunt sigur, vor apărea afinităţi pentru diferitele regiuni si stiluri. Vom avea chiar şi deplasări către frizzante sau petillant. Ceea ce, iarăsi, e bine.
Nimeni nu poate să spună exact care vor fi schimbările tiparelor de consum din cauza crizei financiare globale.
Nu este, totuşi, lipsit de importantă să întelegem şi – mai ales- să credem că valorile reale au reuşit să treacă orice moment nefast al istoriei, rămânând repere, pietre de hotar.
Cu voia Dvs. , ne reîntoarcem la Eminescu :”……caci rămâne stânca, deşi moare valul …”

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru