Criza evidenţiază (estompează) vinul exclusivist

Glumele se pare că nu mai ajută românul să depăşească etapele dificile. Dacă lucrurile nu vor fi luate în serios, în cel mai scurt timp, este foarte posibil să asistăm la escaladare a haosului. Fără a dori să devenim excesiv de alarmişti, nu putem să nu atenţionăm - încă o dată - asupra necesităţii conjugării tuturor eforturilor în direcţia construirii unui sistem corect de relaţii între toţi cei prezenţi în universul românesc al vinului.

Interviu realizat de Ştefan Teriş

S.T. Oricât am dori să abordăm componentele culturale ale vinului - prezenţa lui în filosofie, literatură, arte plastice etc. - în cele din urmă ajungem tot la componenta economică, mai prozaică, dar atât de vitală. Cu alte cuvinte, chiar şi poezia Vinului depinde, în ultimă instanţă, inevitabil, de evoluţia pieţei. Despre aceste aspecte am discutat recent cu unul dintre cei mai fini observatori ai pieţei de vin româneşti, dl. Cătălin Păduraru, director general VINEXPERT şi critic de vin.

Domnule Cătălin Păduraru, cum se vede piaţa de vin în prezent din dubla dumneavoastră poziţie, atât de critic de vin, cât şi de director general al celor mai prestigioase magazine specializate din România ? Credeţi că avem şanse ca ea să se stabilizeze, sau haosul încă va continua?

C.P. În nici un caz nu putem afirma că acum este stabilizată. Dar cred că în curând acest lucru se va întâmpla. Piaţa de vin este supusă la ora actuală unui fenomen de partajare între import şi producţia autohtonă. Au apărut titluri noi în ambele câmpuri. O consecinţă imediată a crizei va fi că se vor cerne valorile. Ca atare, în final, oferta va fi calibrată mai bine. În prezent, piaţa de vinuri bune s-a aglomerat în ambele partitii. Dar, în acelaşi timp, preţurile continuă să aibă o evoluţie “browniană”. Unii producători reduc preţul în mod inexplicabil, apar promoţii care sunt derutante. Alţii, tot inexplicabil, menţin preturile la cote mari, care nu se justifică în raportul preţ/calitate. Nu poţi cere un preţ mare doar pentru că defilezi singur pe un anume palier de calitate. Dacă ar fi mai mulţi jucători pe segmentul de vinuri high-end, cu siguranţă că preţul acestora ar fi altul (dar si pretul maxim ar fi, cu siguranta, cu mult, mult, mai mare ) .
La fel de adevărat, preţul maxim al unei butelii de vin românesc superlux este cu mult sub media preţului vinurilor din ţările vecine, unele chiar cu greu denumite ca ” producatoare de vinuri ” .

S.T. Aici trebuie să facem o distincţie clară între vinurile care sunt “high end” şi cele care doar pretind că aparţin acestui segment. Care ar fi un criteriu de bază în definirea vinurilor exclusiviste?

C.P. Putem vorbi de vinuri exclusiviste atunci când avem, de pildă, o producţie de circa 1.500 de kg de struguri la hectar sau mai putin, fireşte . De aici încolo se intră în detalii care ţin de rafinamentul artistic al enologului, de condiţiile tehnice de vinificare şi de depozitare. Şi, să fim bine înţeleşi, este vorba de producţia reală, nu de una declarativă. De aici pleacă şi stabilirea corectă a preţului.

S.T. Producţia care se vinde anul acesta, în plină criză, a fost obţinută anii trecuti , în condiţiile în care la noi nimeni nu era stresat de ameninţarea şocului economico-financiar. Cu alte cuvinte, în vreme de criză se încearcă vinderea unui produs care nu a fost afectat de acest fenomen. Preţurile nu mai sunt justificate prin volumul producţiei şi prin calitate, ci prin sintagma “preţuri adaptate crizei”. Ceea ce este o aberaţie…
Cine este de vină? Şi care credeţi că ar fi soluţiile revenirii la normal?

C.P. Realităţile pieţei contrazic strategiile multor producători. Unii dintre aceştia caută soluţii, încercând inexplicabil să blocheze canalele clasice de distribuţie. Sunt destul de mulţi cei care vor să-şi facă propria distribuţie, unii producători chiar încearcă să-şi deschidă propriile magazine online si offline , vând “end-userilor”- ca să folosesc termeni consacraţi , sperând că vor avea rezultate bune . Ori experienţa a demonstrat că din punct de vedere economic nu poţi susţine un magazin monocrom. Şi nu trebuie să sufoci gurile de vânzare consacrate. Sunt încercări pe care, desigur, fiecare este liber să le experimenteze. Sunt convins că peste un timp aceşti producători se vor trezi la realitate. Deocamdată însă, ei defavorizează piaţa, iar cei care suferă pe nedrept sunt consumatorii finali, care rătăcesc prin labirintul unor oferte haotice, efemere. Vânzătorii consacraţi vor părăsi aceşti producători .
O soluţie pe care eu o văd viabilă ar fi regăsirea solidarităţii pe orizontală, între producători, pe fiecare palier de calitate, dar şi pe verticală, între producători şi cei care le vând produsele. Evident că aici fiecare producător trebuie să-şi revizuiască realist poziţia, în sensul de a se aşeza pe acel palier căruia îi corespund produsele sale şi să nu încerce să-şi depăşească propria condiţie prin trucuri ieftine de marketing. Până când nu se vor rezolva aceste raporturi, este evident că vânzarea de vin va fi marcată de probleme serioase.

S.T. Din punctul nostru de vedere, trebuie să subliniez că o primă mare problemă deja a apărut. Este vorba despre felul în care majoritatea producătorilor văd relaţia cu presa de specialitate. Sunt enorm de mulţi cei care justifică prin criză refuzul de a comunica cu piaţa prin presa de specialitate. Asistăm la un paradox creat de nevoia de imagine, pe de o parte, şi impresia că acest serviciu ar trebui să le fie oferit gratis. Cum comentaţi riscul apariţiei unui blocaj în relaţia dintre presa specializată şi producători?

C.P. Comunicarea trebuie întărită, şi acesta este un alt aspect pe care mult prea puţini producători îl înţeleg în prezent. În vreme de criză, reflexul managerului român este de a da oameni afară şi de a reduce publicitatea. Asta vine din slaba pregătire, din “genunchii moi”. Ori, în vreme de criză, exact comunicarea ar trebui să te ajute să depăşeşti greutăţile şi să cuceresti “noi teritorii”. De astfel de atitudini ne loveam şi noi în trecut, în acţiunile de promovare pe care le faceam în cadrul magazinelor VINEXPERT, sau pe site-ul evinoteca.ro .

S.T. Încă există probleme cu unii producători care îşi închipuie că promovarea ar fi o obligaţie a distribuitorului, sau a magazinului, că aceste verigi ar trebui să suporte costurile (deloc mici) ale poziţionării pe piaţă a produsului lor.
Şi, aceeaşi atitudine o remarc şi faţă de evenimentele interne organizate profesionist, cum este salonul Vinvest.

C.P. În loc să îşi unească forţele în direcţia consolidării acestui Salon naţional (poate cel mai elegant pe care îl avem până acum), unii producătorii încă aleg să nu participe din motive emoţionale sau de slabă rentabilitate. Arta, cultura, nu sunt rentabile pe termen scurt. Dacă vrem consum de vin pe termen lung, este obligatoriu să gândim pe termen lung. Saloanele, expoziţiile, sunt componente ale strategiilor cu proiecţie în viitor .
În mod natural, salonul Vinvest ar trebui, în câţiva ani, să devină unul foarte puternic în regiune. De ce? Pentru că tot ce înseamnă zona aceea, interferenţa dintre Ungaria, Serbia, Bulgaria, Croatia, Romania, s.a.m.d. , va reconstrui traficul intens de odinioară în sens cultural, social, dar şi comercial. Acolo e o zonă culturală comună, iar Timişoara poate deveni un punct vital pe oricare rută de legatura. Important e să reziste. Tocmai de aceea, la ediţia din acest an, vom fi prezenţi şi cu un stand de carte, pentru a demonstra că universul vinului înseamnă mai mult decât conţinutul unei sticle.
Ştiu că este criză . Pe de o parte, producatorii vor avea mână de muncă mai ieftină, iar pe de altă parte, vor avea ocazia să nu repete propriile greşeli făcute în anii anteriori şi de care acum se lovesc. Nu este nimeni altcineva de vină că în anii anteriori nu au obligat statul să susţină cercetarea, iar că acum trebuie să ia solutii la cheie de afară. La fel, dacă nu vom înţelege în timp util care este relaţia firească cu toate canalele de comunicare, nimeni nu va fi de vină, în afară de noi înşine, că vinurile noastre, chiar şi foarte bune, nu vor fi cunoscute şi ca atare, nu vor fi în topul preferintelor .

S.T. Cum credeţi că va evolua consumul de vin între retail şi HoReCa, în condiţiile subţierii, pe zi ce trece, a lichidităţilor?

C.P. Segmentarea pieţei în condiţii de criză între HoReCa şi retail se va face mai bine. Vinul e făcut să fie băut. Dar chiar şi la alimentara el trebuie păstrat cu respect. În restaurant, fiecare vin are paharul său. Ca să fim mai exacţi, ideal ar fi să existe un pahar pentru fiecare sortiment de vin, şi asta pentru că încă avem restaurante cu mari pretenţii care nu s-au învrednicit să aibă măcar pahare corecte pentru servirea vinului, darămite pentru fiecare vin în parte.
O consecinţă pozitivă a crizei, pentru că putem vorbi şi de aşa ceva, va fi procesul selectiv mult mai bine manifestat în alegerea vinului şi a locului de cumpărare. Oamenii vor reveni la vechi obiceiuri, frumoase, dar care erau în pericol să se piardă, afectând în mod indiscutabil viaţa comunităţii. De acum încolo, sunt convins că oamenii vor ieşi în oraş mai degrabă “la ei acasă” decât la un restaurant care nu ofera plusvaloare. Astfel, o mare parte din vinurile premium vor pleca spre aceste mese oferite acasă prin magazinele specializate. Va fi o schimbare pe care eu unul nu o regret şi pe care, din anumite puncte de vedere, o consider chiar necesară. În ultimii ani, goana după afaceri, după afirmarea profesională cu orice sacrificii împinsese clasa business aproape în postura de a-si face mutaţie pe buletin în diferite restaurante ( incurajandu-le si pe cele mediocre ). Ajunsesem să nu ne mai cunoaştem vecinii, iar prietenilor şi cunoştintelor nou-făcute să le ştim numai imaginea “de oraş”, interiorul lor devenind o imensă necunoscută. Din acest punct de vedere, sunt convins că un pahar de vin bun, oferit în intimitatea căminului, va fi cel mai eficient liant în refacerea legăturilor fireşti dintre membrii aceleiaşi comunităţi. Astfel, sunt convins că, în ciuda aşteptărilor pesimiste generate de criză, în această perioadă se vor deschide magazine specializate de vin. Dintr-o ofertă ca a noastră cred că va învia tradiţia invitatului acasă, şi nu neaparat la restaurant. Practic, viaţa nu mai are consistenţă dacă nu inviţi sau nu eşti invitat . Patericul românesc spune că “sfârşitul lumii va veni când vor dispărea cărările între vecini”. Vinul poate fi un ajutor pentru această refacere a relaţiilor interumane şi pentru reconsiderarea sistemului de valori din societate. Ajunseseram să stăm în bloc , de ani de zile , şi să nu ne ştim vecinii, iar măsura succesului să fie numărul de Q7 parcate în faţa blocului şi abuzurile manifestate în consumul de orice. Acum avem şansa să revenim la ponderaţie, la bunacuviinţă. Revenind la subiectul “vin”, remarcăm că oamenii nu mai sunt dispuşi să plătească vinuri slabe . VINEXPERT ajuta iubitorii sa-si gaseasca vinul dupa nevoie / gust , pretul nefiind un criteriu de selectie sine qua non . Cu alte cuvinte , cu un sfatuitor bun , poti gasi vinuri potrivite avand la dispozitie si bugete mai mici .

S.T. Spuneaţi mai devreme că unii producători încearcă să experimenteze magazinele “on line” monocromatice, ceea ce va fi cu siguranţă un eşec. Spune-ţi-ne, cum rezistă evinoteca.ro , varianta virtuală a magazinelor VINEXPERT , în condiţiile de criză?

C.P. Discutând despre conceptul de magazin online, trebuie să subliniez de la bun început că el presupune o selecţie aproape didactică. De exemplu, evinoteca.ro conţine 1.200 de titluri care acoperă aproape toate aşteptările iubitorilor de vin, dar şi ale consumatorilor obişnuiţi. Parcurgând oferta evinoteca.ro , treci prin toata lumea , prin tot spectrul cromatic şi gustativ al vinului. În plus, evinoteca.ro permite prezenţa acolo unde, fizic, nu poţi ajunge. Şi aş da exemplul Dorohoiului, o localitate pe care am ales-o din cauza sonorităţii. Este un mic orăşel pierdut în nordul hărţii şi unde puţini s-ar fi aşteptat să găsească clienţi constanţi pentru vinurile premium. Şi totuşi, prin mijlocirea internetului, am aflat că oameni pasionaţi de vinurile premium şi de componenta lor culturală pot fi oriunde. Magazinele online au acest imens avantaj de a demola orice prejudecăţi. Pornind de la acest caz particular, chiar ne gândim ca, în viitor, o parte din profitul realizat din vânzările către membii unei comunităţi bine definite să îl întoarcem înapoi, dirijându-l către susţinerea copiilor supradotaţi, dar defavorizaţi social, din acea comunitate. În spatele oricărei comenzi care îţi vine online vezi identitatea omului care a făcut-o. În orice orăşel, oricât de mic, există elite doritoare nu numai să cumpere un produs sau altul, dar şi să se informeze. Evinoteca.ro le-a câştigat multor elite fidelitatea tocmai pentru că a ajuns aproape un site de conţinut enciclopedic . Amintesc si de “agenda degustărilor”, foarte utila celor care isi propun sa fie prezenti la sesiunile noastre de “cunoastere ” . În acelaşi timp, trebuie totuşi să remarcăm că, în ciuda eforturilor noastre, mesajul nu ajunge întotdeauna cum şi unde trebuie. În acest sens, aş da un exemplu cu o critică prin care am fost mustraţi pe un blog ca vindem un Penfolds mai scump decât la alimentara. Reacţia respectivului denotă atât o necunoaştere a diferitelor trepte de calitate la Penfolds , cât şi a costurilor de promovare printr-un sistem profesionist , altele decât cele pe care le presupune simpla aşezare a unei butelii de vin într-un raft de alimentara. Adaug si faptul ca iubesc vinurile acestea si ca , tocmai din cauza acestor sentimente , am adaugat si un vin mai “democratic “. Dar , dupa cum spuneam , probabil ca nici noi nu am comunicat foarte bine .

S.T. Comunicarea “de cumetrie” pe care o practică încă mulţi producători generează inclusiv situaţii hilare în care o regiune declarată cu puternice tradiţii vitivinicole este reprezentată în restaurantele locale de vinuri industriale, aşa numitele vinuri făcute “la menghină” şi care nu au nimic în comun cu zona în care sunt desfăcute. Cum credeţi că vom reuşi să scăpăm de aceste anomalii?

C.P. Într-adevăr, un alt aspect care ar trebui reconsiderat este identitatea culturală pe care vinul o poate asigura unei anumite locaţii sau chiar unei anumite zone. Ar fi cazul să se înţeleagă, măcar acum, că într-o zonă viticolă se impun a fi promovate şi vândute prioritar vinurile zonei, şi mai putin cele globale . Vinul poate fi o şansă pentru bunăstare prin promovarea identităţii culturale a zonei din care provine. Sunt convins că vor apărea în curând şi aceste restaurante cu ofertele speciale pe care ni le dorim. Ajuns aici, trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, criza este mai mult o scuză decât o explicaţie pentru lipsa noastră de mobilitate în promovarea vinului, în organizarea de evenimente. Chiar dacă nu venea criza, tot aş fi dorit să semnalez aceste tare de mentalitate şi nu aş dori să se înţeleagă că fac o pledoarie “pro domo”. Vinul, promovat corect, constant şi profesionist, ar putea salva multe alte segmente ale economiei, dar şi identitatea naţională a altor mărci, sau produse. Şi nu este nici o exagerare. Ar putea salva, de exemplu, chiar şi roşia românească. Dacă un politician ar salva roşia românească, i s-ar ridica statuie. Din păcate, încă nu avem nici promovarea corectă a produsului naţional de elită, nici politicianul care să demareze campania de salvare a roşiei româneşti. Soclul rămâne liber, în aşteptare…

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru