Catalin Paduraru

Oenoturismul

Randurile de fata sunt o urmare a concluziilor pe care le-am adunat dupa desfasurarea Targului National de Turism. Un targ cu si pentru horecari.

Practic, orice restaurant poate fi parte integra(n)ta a ceea ce incepem sa definim ca „Drumul Vinului”. Inclusiv un restaurant din Bucuresti poate „acoperi” un traseu viniviticol prin prezenta in meniu a unor titluri de vinuri reprezentative dintr-o zona aleasa. Sansa restaurantelor din zone viticole este si mai mare si succesul in cadrul unui astfel de „program” ar putea fi si el mai mare, in egala masura cu doza de implicare a antreprenorilor din zona.

Remarc, de aceea, slaba prezenta la Targului National de Turism a celor direct interesati sa se alipeasca acestui nou concept. Sporirea calitatii, consistentei ofertei/serviciilor duc la consolidarea beneficiilor de imagine si, absolut normal, materiale. Mai degraba publicul larg este mai atras de ceea ce poate oferi turismul viticol. Si nu ma refer la turistii straini care sunt mari consumatori de oenoturism, ci si la romani. Cererile lor merg de la simple degustari de grup, pana la sejururi care sa cuprinda mai multe crame si, daca s-ar putea, clipe de relaxare in SPA-uri cu note de „vinoterapie”. Ceea ce, stim cu totii, e deja prea mult pentru Romania. De ce am oferi ceva ce se cere, ceva ce ne e la indemana, ceva ce inseamna bani, ceea ce inseamna „industrie” nepoluanta? S-au cheltuit, in ultimele decenii, sume record pe spatii megalomanice de retail, s-au acoperit mii de hectare cu hale de depozitare, care zac sub asteptarea momentului de speculatie imobiliara, ogoare cat teritoriul unor tari mai mici, dar proiecte care sa fie mai aproape de prelucrarea resurselor (inclusiv „resursa” umana…) nimic. Zero!

Dragi colegi, sansa de a schimba totul intr-o noapte, poate ca nu sta in puterea noastra, dar reevaluarea directiilor catre care sa mergem, trasarea si urmarea unor drumuri noi, sanatoase, pot fi demersuri pentru care nu trebuiesc sa cerem aprobare de la stapanire. Cate vinuri cu adevarat autentice, purtatoare ale identitatii unui loc aveti in oferta? Credeti ca vinurile industriale, care „se vand” acum, vor putea face diferenta intre restaurantele care intra in competitia excelentei? Nu pot decat sa atrag atentia ca apar din ce in ce mai multe crame de dimensiuni medii si mici, cochete, axate pe calitatate, productii „temperate” si gust local. Fara indoiala, oferta lor este adresata - in primul rand - restaurantelor. Orice actiune sinergica poate insemna potentarea afacerilor pentru ambele verigi economice.

In plan local, cramele pot lega contracte serioase cu restaurantele „de la strada”, mai vizibile sau din proximul oras. Nu intotdeauna exista disponibilitatea si posibilitatea de a urca pieptis, motorizati sau nu, dealurile unde sunt amplasate cramele. Nu sunt posesorul unor solutii. Nici nu cred ca exista formule standard. Dar, as incepe prin a ma uita in curtea altora. Si, daca e sa fim cinstiti, e suficient sa vedem ce fac bulgarii, ca sa nu mai spun de unguri. In Franta, toate podgoriile sunt asezate pe cursuri majore de apa (naturale sau facute de om). Plecand de la aceasta realitate, francezii au dezvoltat un turism viticol pe cat de ingenios si de romantic, pe atat de banos. Firme specializate inchiriaza barci cu motor, vaporase, cu care poti merge „prin spatele viilor”. Aici, din loc in loc, sunt pontoane la care poti „parca” si o oferta gastro-oenologica te copleseste. Mici restaurante, standuri cu produse locale, pensiuni elegante, toate avand amprenta DOC-ului vinurilor de acolo. Pana si aici DOC-ul (Bordeaux, de pilda) a fost cu mult mai puternic decat brandurile celor care ambaleaza foie gras sau au pensiuni si hoteluri. Mai exact, vinul, notorietatea lui, a facut sa prospere si alte sectoare. De ce sa credem ca la noi va fi altfel?

Pentru ca ati ratat vizionarea primelor proiecte consistente din turismul viticol, prezente la Targul de Turism 2009, va indemn sa va propuneti ca, macar la anul, sa fiti vizitatorii standului ADAR - Drumul Vinului, nu de alta dar, am vrea cu totii ca 2010 sa fie anul iesirii din criza si, cumva, trebuie sa ne facem curaj sa pornim pe un alt drum. Chiar si pe cel al vinului…