Acum vreo 15 ani coordonam echipa celei mai importante firme de distributie de vinuri. Importanta firmei era data de volume, desigur, dar si de faptul ca realizasem prima segmentare a pietei. Din aceasta noua perspectiva se impunea si segmentarea ofertei: vinuri pentru supermarket, vinuri pentru restaurant…
„Luptele” ideologice in acest deceniu si jumatate au fost dure. Rand pe rand, fiecare producator, fara exceptie, a incercat jocul dublu al ofertarii in cele doua tipuri de organizari de vanzare. Unii producatori au mimat - pentru o perioada - comportamentul comercial adecvat, altii l-au negat, altii au esuat, dorindu-l sincer, dar fara sa reuseasca performante financiare. Cert este ca, restaurantele din Romania au avut de pierdut, defazajul nefiind nici astazi acoperit, iar unii producatori au iesit definitiv din jocul horeca.
Acum cativa ani, intr-un context pregatit de mai multi producatori responsabili - Davino face un pas important, decisiv si declara destinatia produselor sale: horeca. Asa se face ca, astazi, putini vinari nu si-au reformulat oferta in termenii logicii corecte. Ba, mai mult, exista producatori care au debutat cu vinuri numai pentru magazine specializate si restaurante.
Dintre cei mai noi producatori si cele mai noi game, voi incerca sa selectez cateva titluri pentru a vi le prezenta. Cu o linie ferma, Stirbey s-a impus deja pe cartile de vinuri ale restaurantelor care valorizeaza specificul romanesc: Cramposia, Novacul si Negru de Dragasani servesc acest registru. Exista si un Sauvignon Blanc - de pilda - care graviteaza in jurul nucleului clasic universal.
Foarte nou intrati pe piata sunt cei de la Budureasca (fost Rotherfield), gama Origini fiind alocata restauratiei. Pana si vinul lor desert este surprinzator si foarte vivace. Un producator care a confirmat de-a lungul timpului, care a si spart gheata cu o serie de propuneri inedite pentru piata anilor trecuti, Carl Reh Winery, isi consolideaza oferta horeca cu titluri noi, titluri care-si extrag consistenta din specificul unei Oltenii „profunde”: Caloian, Crama Oprisor, Smerenie, Dragaica, Rusalca, Fragmentarium, samd.
Foarte tonica, aparitia Cramei Garboiu pe piata se va asocia cu cele doua versiuni de Sarba (sec si demisec) din gama Livia, fara ca restul vinurilor sa fie cu nimic mai prejos. Succesul imediat la public ma face sa cred ca, in acest domeniu profesional, ai nevoie de energii foarte bune. Oricum, vinurile obtinute in acest DOC, respectiv Cotesti, sunt cu mult peste nivelul cu care era creditata zona.
Si Crama Rotenberg, despre care am mai scris, a reusit in foarte putin timp sa-si fixeze vinurile ca etalon pentru varfurile de calitate, devenind (in)voluntar termen de comparatie.
La mai vechii prieteni de la Halewood, cel putin Hyperion ar trebui sa atraga atentia horecarilor, Feteasca Neagra. Din ce stiu pana la aceasta ora, Sole de la Recas si Limited Release Syrah - nu ar trebui sa se gaseasca in rafturile luminate cu neon ci, doar in restaurante. Vinurile ar merita-o din plin. Si noi.
Cu bucurie, amintesc ca, astazi, teoretic si marii jucatori au vinuri horeca, dovada ca ideea incepe sa se dezvolte in baza unei cereri reale. Fara niciun risc de a trebui sa-mi retrag cuvintele mai tarziu, spun ca acest lucru se va vedea. Va da roade in industria ospitalitatii. In 3-4 ani, am avea sanse sa ne repliem in tipare elegante de consum. Satisfactia faptului ca am fost de partea acestei solutii nu se transforma, din pacate, in recompensa profesionala pentru ca, volens nolens, se pune intrebarea: de ce avem nevoie de un deceniu pentru a avea o optiune corecta?