Wine Bar. Un concept la moda. O noua atitudine fata de vin.

WineBar-ul nu este doar o noutate in afara granitelor Romaniei. De sine statator, ori in cadrul unor restaurante sau hoteluri mari, WineBar-ul este definit de subiectul vin. In rest, arhitectura, ambientul, tipul de clientela selectat, numarul de titluri, politica de servire, difera destul de mult, de la „old” la futurist.

Dezvoltat - la inceput - cu precadere in lumea anglo-saxona, conceptul a atins superlativele in SUA si Anglia. Mii de etichete, serviciu orientat catre ritualul vinului, aglomeratie, faima. Tot la inceputuri, WineBar-urile nu ofereau si mancare. Asta a parut sa fie un avantaj, mai ales pentru cei care nu doreau sa piarda timpul sau sa cheltuie banii cu… mancatul.

Totusi, in anii din urma, dupa branzeturi, salami si alte „mizilicuri”, au aparut mancaruri mai complicate, ceea ce a transformat unele WineBar-uri in veritabile restaurante gourmet. Odata cu cresterea popularitatii ideii, WineBar-ul se instaleaza in toate tarile unde consumul de alcool e permis (si nu numai). Astazi intalnesti, la Praga, tot atatea localuri de vin la mia de locuitori, ca oriunde in lume. La New York se stabilesc recorduri de selectii (marime, valoare), iar la Bucuresti… La Bucuresti, ca de obicei, un defazaj cu care ne-am obisnuit  face ca aceasta componenta horeca sa fie (cum altfel?) doar timida. Intr-o trecere in revista a colegilor de la vinul.ro, apar vreo zece de astfel de baruri de pe intreg cuprinsul tarii. Ar putea fi 12, 14, 16 si tot e putin. Este greu de inteles deoarece avem toate datele pentru a deschide WineBar-uri, exista vinuri romanesti si de import, exista cerere. Sansa de a putea bea si la pahar un vin bun este avantajul nr. 1 pentru client, experienta traita/acumulata, nu achizitionand o sticla intreaga, ci un pahar.

Apoi, pentru ca vorbim de ce se poate bea, majoritatea WineBar-urilor au o taxa de dop (corkage fee) care lasa loc si altor sticle in locul celor din oferta de bar, de cele mai multe ori, sticle achizitionate din magazinul asociat sau, pentru case mai liberale, chiar si pentru sticle aduse de acasa. Cu siguranta, winelover-ii cauta intr-un WineBar temperatura potrivita pentru vin, paharul cel mai bun, un sfat, o poveste, socializare si, de ce nu, afirmarea unei „maturitati depline” evident, intelectuale si senzoriale.

WineBar-ul ideal ar trebui sa aiba, in primul rand, o selectie consistenta si - fara exceptie - formata doar din vinuri destinate exclusiv horeca. Vinuri de pe toate continentele si care sa reprezinte toate marile sau importantele apelatiuni viticole. Toate stilurile clasice. Soiurile cele mai cunoscute. Foarte importanta e si capacitatea de stocare a vinurilor in bune conditii, precum si pregatirea pentru servire. Incinte de climatizare speciale. Prezervarea corecta a vinurilor desfacute: eliminarea aerului prin vidare sau introducerea unor gaze inerte. Servirea sa fie corecta, in pahare consacrate pentru diferite tipuri de vin. Sa existe posibilitatea de a verifica temperatura, chiar si dupa ce vinul a ajuns in pahar (faimoasele termometre fara contact cu lichidul). Sa se faca asortarea inspirata cu preparate care sa desavarseasca experienta gustativa, branzeturi vechi, fermentate, atmosfera speciala si, daca se poate, accesul la o literatura de specialitate si oferta de „conexe”: decantoare, dropstop-uri, frapiere, tirbusoane, pahare s.a.m.d. In principiu, la un inventar destul de sumar, se poate vedea ca nu lipseste aproape nimic in Romania care sa inhibe dezvoltarea acestui tip de mix: comert, restauratie, entertainment… Nimic material.  Frica, reticenta, respingerea chiar, apar din cauza lipsei de personal calificat. Ei, si asta-i o problema veche, nu-i asa?

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru