Despre concursuri, targuri, degustari

Asimilarea rezultatelor unui concurs de vinuri, vizitarea unui targ specializat, participarea la o degustare sustinuta de profesionisti, sunt echivalentul unui modul de curs in somelerie. Cate astfel de „cursuri” au absolvit angajatii pe care ii aveti in subordine? Dar dumneavoastra?

Complicata logica romaneasca face ca lucrurile evidente sa fie negate, iar cele simple si eficiente, ocolite. Mi-am confirmat asta de ceva vreme, de cand ma straduiesc, la cererea proprietarilor de restaurante sau a furnizorilor de vin, sa ridic nivelul cunostintelor personalului care intra in contact cu clientul final, potential consumator de vin. De fiecare data, nu datorita vointei mele, punctul de start al discursului pedagogic se situeaza cam in acelasi loc. Foarte jos. Explicatiile mele incep prin a categorisi larg tipurile de vin, prin a explica diferenta dintre brand, soi si producator sau prin a puncta treptele de clasificare a vinurilor din diferite tari.

Fac o marturisire: toata stradania mea, toata aura mea de invatator, pentru aceasta etapa de ABC, ar fi concurata de o banala vizita intr-un targ de vinuri. Orice imagine creata prin vorbe si cu sustinere foto/video nu se poate compara cu experienta reala, fizica. A strabate de la un capat la altul un targ, o expozitie, asaza repere geografice, in primul rand. Adica, dupa o ora, oricat de nestiutor ai fi, tot intelegi care-i treaba cu regiunile viticole, cu tarile producatoare de vin si ca din soiul X vinificat de doi producatori, nu vor rezulta doua vinuri identice.
In fata unui oenolog, cu paharul in mana, transferul de informatie este unul consistent, iar fixarea cu ajutorul memoriei gustative este net superioara invatarii dupa power-point. Mai apare imbogatirea cu elementul uman, subiectiv e drept, dar care transmis ulterior corect clientului, poate face diferenta dintre un serviciu anost si unul memorabil.

Dar sa ne intoarcem, cumva, la succesiunea din titlu. Concursurile. De aici putem extrage, in primul rand, producatorii macar interesati pentru calitate deoarece inscrierea intr-un concurs inseamna ca ai ceva de spus. De la concurs la concurs, in functie de vechime, notorietate, respectiv piata catre care se orienteaza, premiile obtinute aici sunt, de fapt, liste cu posibili furnizori de… profit.
In pietele asezate, trecerea prin filtrele juriilor, castigarea unor distinctii ajuta, de ce sa nu spunem, ca vinurile respective sa fie mai bine vandute. E “pe drept”, e corect si toata lumea, inclusiv cei care le au pe lista de vinuri, castiga. Spre deosebire de parerea unui critic de vin, probele dintr-un concurs sunt supuse judecatii unui colectiv de specialisti, probe aflate sub “protectia” anonimatului. Judecatorii nu vad etichetele si nu stiu cui apartine acel vin. Un sistem de votare bine pus la punct, elimina eventualele sub/supra-aprecieri, asigurandu-ne de o judecata onesta. Soiurile majore din lume, au concursurile lor:  Chardonnay du Monde, Muscat du Monde etc. Exista concursuri specializate, ca Rose du Monde sau concursurile mari precum Concours Mondial du Vin, Bruxelles. In timp ce vinurile foarte „mari”, nu mai intra in concursuri, comentarea lor ramanand apanajul criticului de vin, challengerii pot marca surprize. Care este avantajul horecarului? Simplu. Cu putina atentie, poate gasi un medaliat cu aur care sa coste 15 euro (pe care sa-l si achizitioneze) alaturi de un vin mai bine cotat, dar cam in aceeasi parametri, care sa coste 30 euro. De aici, fiecare isi face ce calcule doreste.

Pentru ca revista noastra isi propune sa ramana un instrument important de informare, va semnalez desfasurarea Concursului International de Vinuri Bucuresti din mai 2011. Concursul va fi, cu siguranta, potentat, in timp, de audienta in randul specialistilor si a celor din industria ospitalitatii, ca intr-un angrenaj in miscare, iar cei care vor fi primii beneficiari sunt consumatorii si, evident, mai departe producatorii, viticultorii. Tot in agenda primaverii 2011, sunt doua targuri/saloane de vinuri: GOOD WINE 11-13 martie-World Trade Plaza-Hotel Pullman, Bucuresti si VINVEST 15-17 aprilie-Centrul Regional de Afaceri Timisoara, precedat si de un concurs de vinuri. Pentru cei care doresc sa ia pulsul pietei, sa simta trend-urile, pentru cei care vor sa fie siguri pe valorile clasice, astfel de evenimente sunt mana cereasca.

Vad din ce in ce mai multe grupuri profesionale care viziteaza targurile, intelegand oportunitatea descifrarii semnelor, uneori criptate, ale vinului: bancheri, dealeri auto, reprezentanti din industria pharma etc. N-am remarcat grupuri de ospatari, chelneri. Separat, cate unul-doi, da. Nu e de mirare, fara suparare, ca nu se misca pe cat ar trebui lucrurile in horeca!

Avem restaurante cu specific romanesc. Cati oameni din aceste restaurante au vizitat „Vinuri romanesti din podgorii stramosesti“? Ar fi important doar si pentru intiparirea in memorie a soiurilor autohtone, daca tot e sa avem specific „traditional”. Pana la urma, chiar daca e de zambit, un Zinfandel nu pare o gluma proasta intr-un astfel de menu cu tochitura si bulz, decat daca nu apare si o Cadarca sau o Cramposie. Am gasit, pentru ca nu povestesc in maniera SF, restaurante neaose unde, Cadarca era Cadarca, Sarba Sarba, Cramposia Crampusa s.a.m.d. De aceea spun ca o vizita la targ, discutiile cu profesioni?tii de acolo, se transforma intr-o lectie vorbita, simtita, rapida si foarte eficienta. Se fac, din cand in cand, degustari deschise, de obicei sustinute de oficii de promovare, asociatii ale producatorilor sau pur si simplu, de catre un producator mare sau un importator de anvergura. Primii vizati sunt responsabilii de restaurante. Finalitatea, e una clara, comerciala, insa parcursul de cunoastere, sansa de a vedea vinuri in premiera, nu pot fi negate.

In ultimul deceniu, atat de alert altfel, cred ca am vazut sute de astfel de evenimente, degustari, wine tasting-uri - „neonorate” de prezenta restauratorilor. Vin oameni de cultura, ziaristi entuziasti si wine-loveri care provin din tot felul de medii socio-profesionale si de business… de-“ai nostri“, nu. Buzunarele fitosilor se dezumfla, strainii atrasi doar de ieftinatatea Romaniei se imputineaza. Clientul de restaurant va fi, in majoritate, unul onest care isi valorizeaza exact munca, banii, cheltuiala. Pentru acest tip de client va conta informatia corecta, recreere prin calatorie imaginara, valori reale, verificabile in lumea deschisa in care traim acum.

E o tema de studiu. Studiul il putem face impreuna. Lucrarile de control, nu.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru