De ce avem nevoie de clienti… educati?

Ani de zile, producatorii vinicoli, autoritatile, canalele media, erau obsedate doar de componenta agricola din vin. Ce se intampla in partea cealalta a baricadei era treaba altora. Din aceasta „delegare” s-a nascut o piata nelalocul ei. A venit vremea sa reparam aceasta greseala.

Plec de la ideea ca au fost setate standardele de productie, ca vorbim din start de struguri de calitate, culesi la timp, in conditii bune, ca prelucrarea se face ultramodern, ca procesul de transformare este unul controlat, parametrii de igiena sunt la cote maxime, ca stiinta oenologului este una de nivel international, capacitatile de maturare si pastrare, precum si cele de imbuteliere nu difera cu nimic fata de cele ale oricarei forte vitivinicole a lumii. Adica, nu cred ca trebuie cautata azi treapta de viteza pentru vanzarile de vin doar in imbunatatirea calitatii acestuia. Calitatea este obligatorie. Vanzarile mai mari, profiturile consistente - pe intreg lantul producator, distribuitor, detailist sau horecar - vin din exploatarea mai buna a pietei.

Avem o piata interna mare, cu o populatie vizata pentru consumul de vin, un numar cu cinci zerouri (teoretic, cam cat populatia votanta). Daca numarul celor care consuma vin este mai mic, daca si acestia au un volum relativ redus de consum (sub media tarilor producatoare de vin cu care ne aflam in competitie), daca acest consum se bazeaza pe vinul din piata „gri” sau pe vinul de proasta calitate sau, mai rau, pe substitutii cameleonici ai vinului (tot felul de bauturi fermentate cu arome), ce e de facut?

Popularizarea culturii vinului, a valorilor gustative, a virtutilor medicale, explicarea semnului social pentru vinul de calitate - acestea sunt singurele cai care pot face un nou consumator sa fie starnit, interesat, apropiat si, in cele din urma, atasat de vin. Intelegerea scarii de valori, a ierarhiilor, cuprinderea povestii din spatele vinului, specificatiile de soi sau de terrorir, de autor sau de trend, adecvarea in functie de locul unde se bea, cu cine, cand, in compania caror bucate - sunt mesajele clare, pedagogice, daca vreti, pe care cei din industria vinului, dar si cei din industria ospitalitatii (adica noi) trebuie sa le transmitem neincetat clientilor nostri, viitorii pasionati de vin.

Connaisseur, wine enthousiast, wine-lover sunt termeni consacrati, in circulatie pe mapamond. Faptul ca nu avem echivalent in limba romana ne arata stadiul de defazaj in care ne aflam. Acest anacronism trebuie depasit. Nu vom putea depasi, insa, acest prag cu semidocti, cu argumentari dupa ureche, cu punerea in circulatie a unui folclor „de cartier” si cu un limbaj „civil”.

Este drept ca in explozia ofertelor din ultimul deceniu, cu vinuri romanesti si straine deopotriva, au ricosat si „schije”- somelieri facuti la banda rulanta, amestecati cu oameni educati, talentati si antrenati; jurnalisti de vin care descopera abc-ul, dar care au deja verdicte pentru x y z, „litere” la care nu au ajuns inca. Judecatori care dau note vinurilor moderne, dar care sunt inca vrajiti de vinuri de tipar vechi, care in toata existenta lor nu trec pragul de canistra de plastic. Brunello di Montalcino cu patru stele, vandut sub pretul unuia de doua si asta nu pentru ca primul s-ar vinde sub pret. Nu, obraznicia poate functiona unde nu este stiinta. Lejeritatea cu care sunt acceptate formulari de genul „vinul din Italia este cel mai bun” (in locul Italiei putand fi, pe rand, orice tara), in paralel cu la fel de gaunoasa „vinul de tara e cel mai bun”, „vinul sec e cel fara apa minerala”, s.a.m.d, arata cat de mult este de muncit in formarea unei perceptii sanatoase asupra fenomenului VIN.

Pasivitatea, impresia ca „altcineva” ne va rezolva aceasta problema (sau nerecunoasterea ei!) ne va tine captivi intr-o piata mocirloasa, obscura, daunatoare prin pestilentialitatea ei si prin personajele care o populeaza, va dauna tuturor celor care au tangenta cu produsul vitivinicol. Si, intr-o tara horticola, intr-o tara normala cu magazine si restaurante, o tara care-si propune sa devina destinatie turistica, cine nu are contact cu vinul?  Asadar, pentru binele tuturor si, evident, in primul rand al celor care lucreaza direct cu vinul, sa ne inarmam cu rabdare, sa avem curaj sa pornim pe drumul bun al invataturii. Poate ca indemnul meu pare patetic, nejustificat. Greu de urmat.
Va invit sa va uitati cu atentie la orice domeniu care v-a atras simpatia prin sau pentru performantele specifice: industria auto, sportul de performanta, arta sau orice actiune care atinge excelenta. Credeti ca superlativul poate fi atins fara studiu, fara antrenament si, lucru cel mai important, fara tinta?
Ganditi-va ce hotarari ati lua daca, pentru o zi, ati avea fraiele acestei tari in maini. Ce tinte ati pune pentru 2020? Eu as aseza una la loc de cinste: Romania, principala destinatie pentru eco, gastro & oenoturism din lume! In afara de stiinta si de hotararea noastra credeti ca ne lipseste ceva?!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru