Turism. Oenoturism. Turism viticol.

Indiferent de nume, de cat este de cuprinzator, trebuie sa recunoastem un lucru: a aparut o cale noua pentru relaxare, destinata celor care cauta ineditul, care isi doresc „altceva” fata de monotonia urbana.

„Turism viticol” pare sa fie incomplet fara componenta „oeno”. Iar aceasta din urma limitata fara partea „viti”.

Curgerea timpului va fixa denumirea cea mai buna mai ales daca, fondul, continutul, vor fi cele care definesc aceasta activitate.

Si ce ar fi atat de spectaculos la un „wine tour”?

In primul rand as vrea sa va spun ce NU trebuie sa devina oenoturismul: mese incarcate, lungi „baute” si…mahmureala de dupa!

In varianta ideala, turismul viticol inseamna turism de familie, turism de business sau solitar.

Rafting, ciclism MB, calarie, pescuit, vanatoare, „mers nordic”-sunt cateva activitati de miscare in aer liber care insotesc vizitele la crame. Membrii familiei mai putin apropiati de vin, copiii, nu se vor simti stingheriti ci, dimpotriva, vor gasi argumente suplimentare pentru bagajul de cunostinte si emotii ale wine-lover-ului „responsabil”de a-i fi dus la o astfel de destinatie.

Din punctul nostru de vedere, al celor care lucram cu vinul, avantajul ca publicul sa cunoasca cramele, sa vada plantatiile, sa asculte vorbele vinificatorilor, este unul de netagaduit.

Dispar neincrederea, miturile false si sunt inlocuite cu intelegerea, empatia fata de efort, emotia asociata cu intamplari frumoase din viata. Astfel, putem crede ca vom creste consumul responsabil si avizat de vin, ca semn al maturizarii unei piete de pe teritoriul unei tari, altadata reper important al viticulturii mondiale, pozitie pe care sa o recapatam si pe aceasta cale frumoasa.

Dupa parerea mea, este necesara chiar o redefinire a ceea ce inseamna produs al horticulturii. O intelegere corecta a fenomenului aduce sub aceeasi umbrela strugurele, vinul, oenoturismul, esentele farmacosmetice, dar si resorturile wellness cu specific dedicat „vin” sau furnizorii de alimente traditionale. Rezultatul imediat ar fi imbunatatirea multor parametri economici si sociali, dar si valorificarea filoanelor nevazute pana acum din stratul cultural.

Pragmatic vorbind, toata lumea ar avea de castigat sustinand aceasta noua constructie.

Fixarea capitalului autohton sau atragerea celui strain, valorificarea totala a produselor, subproduselor, derivatelor si chiar a deseurilor rezultate, exportul „de pe loc”, echilibrarea balantei import-export, absorbirea unei categorii importante de tineri scoliti, crearea de noi locuri de munca in industriile conexe, posibilitati noi de recuperare a emigratiei sau, la fel de important, fixarea in arealul de origine a tinerilor.

Boema de altadata, efervescenta creatiei literare, pot fi considerate „restituiri” in noua lume a vinului.

Doar insistand in plan material sa ridicam stacheta s-ar putea sa platim un pret prea mare ca natiune. Noi avem nevoie de o revolutie culturala si de aceea insist sa invatam a privi si altfel la ceea ce avem de facut.

Oenoturismul poate deveni factor cheie in rezolvarea multor neajunsuri.

Dezvoltarea unei zone rurale poate si trebuie sa insemne tinuta ecologica, aport material dirijat catre constructia de microcentrale energetice alimentate cu deseuri, catre statii de purificare a apei, iar in plan uman –coeziune si identitate a comunitatii locale.

Ma opresc aici cu pledoaria in favoarea turismului viticol, convins fiind ca nu avem oponenti ai ideii. Prezentarea traseelor viti-vinicole, a posibilitatilor de cazare, distractie, sport, precum si a obiectivelor culturale si istorice devine o tema a revistei si a mea, bineinteles.

Si, totusi, cand dam un extemporal autoritatilor?

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru