FORBES LIFE

Intr-o poezie populară se zice: „Sus la poarta Raiului, lângă spicul grâului, creşte Viţa Vinului….” Mai sus de-atât nu se poate…

Haideţi să uităm urâta perioadă comunistă. Nu pentru că n-ar fi fost chefuri şi distracţii, nu pentru că n-ar fi fost vinuri bune, dar ar trebui să aleg prea multe, bune de rele, ar trebui făcute distincţii, delimitări.

Să împărtăşim (vinul şi pâinea!) ce avem bun din trecut, pentru a avea un prezent plăcut.

Mult mai deschişi, străbunicii noştri aveau o bucătărie amestecată cu influenţe slave şi leşeşti, cu iz oriental –turcesc şi cu bucate tradiţionale. Peste toate s-au adăugat reţete din Occident.

Vă imaginaţi cum arătau prepeliţele gătite în unt sau mielul făcut în cuptor zidit la gură…

Fireşte că vinuri care par astăzi „exotice” se potriveau de minune: Coarna Neagră, Babeasca Neagră, Negrul Vartos, etc.

Şi nu e vorba doar de bucătărie! „Băutul” la români era o „acţiune” în sine.

Daca astăzi „Crâmpoşia” a devenit un vin select, cu un caracter aparte, pe vremuri Crâmpoşia (Cîrloanga) se cupaja cu Gordan, Braghină, Tamâioasă Românească şi cu „ceva” Roşioară, Slaviţa şi Vulpe.

Se spunea că tăria o dă Crâmpoşia. Spuma, Braghina. Gordanul umple butea şi, firesc, Tămâioasa dă aroma. Puteau să mai apară la mese vinuri din Coarnă Albă, Iordană, Plăvaie sau…Mierloasă.

S-ar putea crede că plăcerea consumului era pentru soiuri neaoş româneşti. Nici vorbă. Aveam în plantaţii soiuri aduse de „afară” înainte de filoxera. Neuburger, Silvaner, Furmint –sunt câteva exemple.

Dar foarte interesant este că in listele de vinuri dinainte de Războiul de Independenţă apăreau vinuri din Bordeaux -Chateaux Lafite, Leoville- în selecţiile stabilimentului lui C.A.Rosetti.

La Martinovici şi Asan (in 1857!), pe lângă Rom de Jamaica şi englezesc, salam de Verona, caşi de Emmental, de Groyer si Parmesan („se aşteaptă şi de Olanda”) [...], sardele de Genova în butoiaşe, hribi de Rusia, trufe de cea mai fină calitate, [...] muştar de Franţa, Englitera şi de Ungaria, macaroane din Italia [...], apar şi „cele mai alese cualităţi de vinuri streine de la cele mai renumite case: Champagne, St. Julien şi Medoc, Madera, Muscat Lunel, Cognac, Malaga, Menischer, Tokay, Voslaner, Schomlauer, Szexader şi de Cipriu vechiu.”

„Tutungiii, cârciumile de vin şi vinars, rar lipsesc în hanuri”, informatie care completeaza tabloul „turistic” al timpurilor.

A SOSSIT

LA MAGAZIA C.A. ROSSETI

VINURILE

MAI JOS ÎNSEMNATE

Se chezăsuieşte adevarata şi buna calitate a acestor vinuri. Vechimea lor este de la 1849 (anul ce a produs vinurile cele mai bune) şi aceasta se poate constata cu vinul Chateau Gruand dupa dopul de plutăce poartă in capătul dinăuntrul sticlei data 1849. Se afirmă că aceste vinuri costa chiar în Paris 7 si 8 franci. Cauza că acest stabiliment le poate da cu aceste preturi este că nu le-a luat prin comisionari ci de-a dreptul din pivniţele cele mai renumite. Cunoscătorii n-au decât a le încerca spre a aşeza pentru totdeauna reputaţia acestor vinuri. Coniacul se recomandă cu dinadinsul (…). La zece butilci se dă una fără plată.


Distincţia dintre Champagne şi alte spumante se făcea atunci, mai mult decât acum când spunem prea uşor „sampanie”, astfel încât erau pe liste „cremant” şi „mousseux”.

Vinurile autohtone erau si ele multe şi acopereau toate palierele de calitate: Drăgăşani, Dealu Mare, Odobeşti şi altele, inclusiv vinuri „fără etichetă” care „stau la concurenţă atât la preţuri cât şi la calitate cu ori cari vinuri puse în Butilci din ţară cu multe etichete a diferite personaje.” (Anunţ din 1837)

Descrieri de vinuri din Metamorfozele Vinului:

Vinul de Cotnari –cupaj- Grasă, Fetească, Târtără (Frâncuşă) şi Tămâioasă.

„Cel care bea din el simte pofta de viaţă şi un avânt cald si tineresc, ca şi cum această licoare minunată ar fi strecurat în vine ceva din soarele arzător al acestor ţinuturi”.

Galbena dublă –care nu e Galbenă pură de Odobeşti ci, peste aceasta se pune încă o măsură de Galbenă de Ardeal.

Danasana –[...] distinsa prin fineţe la gust şi parfum abia perceptibil [...]. Acest vin dublează prânzul, subţiează grăsimile şi diluează mâncărurile grele, fiind un vin vivace, vin de nunţi şi de petreceri.

Feteasca neagră de Coteşti-[...] vin roşu, de fecioare, de culoarea opalului, cu personalitate definită, stralucitor, suav, şi fin buchetat, pârguit la gust, stimulator şi generos, recreativ, care, la clinchetul ciocnirii paharului de cristal, redeşteaptă în cel ce îl bea anii tinereţii, ani de aduceri-aminte şi de suspin.

Traminer– Este un vin armonios în tot ansamblul lui, corpolent şi demn, cu personalitate distinctă, ieşit din roua primăverilor şi a toamnelor târzii, amabil şi gentil, robust, stimulator, vin de categorie grea-dulce ori demisec, bun de băut în satisfacerea celor cinci simţuri, vin de reflectare, care trebuie savurat mai mult în singuratate sau la masă de mare ţinută.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru