Toscana, de trei ori

Intr-o gară părăsită, cu pereţii dezgoliţi de tencuieli, cu spaţii mari si goale, în doar o săptămână au loc trei evenimente majore ale oenoculturii din Italia. Cum e posibil?…

Toscana. Florenza. Consorzio della denominazione SAN GIMIGNANO. „Buy wine”-TUSCAN PRODUCERS. CHIANTI CLASSICO COLLECTION. ANTEPRIMA DEL VINO NOBILE DI MONTEPULCIANO. CONSORZIO VINO CHIANTI. Vi se par prea multe, prea asemănătoare?
Ei bine, din acest motiv guvernul local toscan a investit 1 milion (…!!!…???…!!!…) de euro in una dintre cele mai interesante şi generoase acţiuni ale Italiei viti-vinicole. Expoziţii, spectacole, trasee oenoturistice, seri de gală, degustări cu uleiuri şi mâncare bună. Mii de invitaţi, printre care şi 16 membri FIJEV (Federatia Internationala a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Vin) din tot atâtea ţări. Printre ei … şi subsemnatul.
Pentru ca DOC-urile Chianti, SuperToscanele, Brunello di Montalcino, Nobile di Montepulciano, s.a.m.d. convieţuiesc în aceeaşi arie dar au identităţi diferite, italienii s-au hotărât, spre binele lor, să facă cunoscute toate detaliile lămuritoare. Chiar dacă acest lucru a însemnat sindicalizare (termen aproape necunoscut la noi), coabitare si noncombat între concurenţi.
Pe parcursul unei săptămâni, Gara Leopolda din Florenţa a fost spaţiul care a atras atenţia asupra vinurilor, dar şi spaţiul asupra căruia s-a atras atenţia.
Pereţii urâţi şi reci, betonul, piatra – au fost fericit integraţi într-o scenografie cu lumini de scenă, lasere, instalaţii de sunet, podiumuri, spaţii de expoziţie sau conferinţe de presă. S-a făcut uz de cele mai bune şi scumpe materiale pentru a marca restaurantele sau zonele de lobby. Garderobe, toalete, zone workshop sau foaiere generice au completat un decor neobişnuit pentru noi, demn de semnătura unor artiăti de clasă.
Somelierii (a propos – specializaţi nu numai în vin, ci şi in ulei si brânzeturi), în număr foarte mare au făcut ca show-ul să aibă strălucire.
Din punctul meu de vedere – programul, dens şi alert, a însemnat parcurgerea unui stagiu promis pe tărâmul celei mai mari ţări producătoare de vin din lume, Italia, şi a regiunii de suflet, Toscana.
Cu o cazare iniţială în Florenţa, am avut privilegiul de a cina în compania trader-ilor internaţionali la Palatul Borghese.
A doua zi - „Buy Toscan Wine Fair”.
In prima parte am cunoscut ce înseamnă marile consorţii toscane care apără valorile şi denumirile de aici, soiurile care au adus prosperitate acestei zone, desi unii producători sunt locaţi chiar în mai multe zone sau unii au în portofoliu şi vinuri care se supun regulamentelor pentru a obţine DOC sau, în acelasi timp, aleg şi calea inovaţiei (Supertoscanele).
In 16-17 februarie, în „Buy Wine” au fost 179 de standuri ale producătorilor, iar în 20-23 februarie – Chianti Classico a adunat aproape tot atâţia podgoreni. Dacă îi adunăm şi pe cei 90 Montepulciano sau pe producătorii de Vernaccia di San Gimignano şi înmulţim cu căteva probe pentru fiecare stand în parte, iese o cifră cu trei zerouri în coada…
Ce vreau sa spun cu asta? De ce insist sa-i prezint pe altii?
O fac numai din dorinta de a ne reveni, de a ne cunoaste exact locul si pentru a cauta drumul catre prosperitate. Ori, acest drum nu va fi gasit in fata televizorului, ascultand latraturile platite ale unor pseudo-ziaristi.
Drumul ar fi ca, în prima fază, să fim şi noi prezenţi la astfel de manifestări ca vizitatori. M-am întâlnit cu o singură româncă…măritată cu un italian. Apoi, cu răbdare, să copiem sau să ne inspirăm, poftim, pentru reinventarea unor concepte. Mă gândeam, de ce n-am lua, de pildă, în vară, spaţiul unui liceu (copiii sunt în vacanţă) spre a face o astfel de expoziţie !? In loc să plăteşti zeci de mii de euro (chiar sute de mii) unor pavilioane expoziţionale, donezi liceului respectiv a zecea parte din bugetul propus pentru închiriere. Este un record pentru liceu (care n-a închiriat/primit niciodată atâţia bani), un record pentru antreprenor, instituţie a statului (care n-a plătit niciodată atât de puţin)…
Poate cea mai excitantă zi şi pentru un pasionat, profesionist sau profesionist-pasionat a fost 17 februarie. Am vizitat Ornellaia (un vis pentru cunoscători), Ca Marcanda - proprietate a familiei Gaja (producătorul faimos din Piemonte) – condusă de fiica fondatorului, cocheta vinărie Petra, noua cramă-spectacol a celor de la Antinori (pentru cine a uitat, Antinori are deja o colaborare in România cu cei de la Cramele Halewood, lansând primul titlu in comun -Metamorfosis). Seara – dedicată sută la sută Brunello.
In 18 februarie am avut ocazia sa degustăm, în premieră, Nobile de Montepulciano (anteprime), iar până pe 20 am trecut prin „en primeur” Vernaccia şi „en primeur” Chianti Classico.
Şi acum concluzia exprimată prin următoarele cuvinte: calitate, preţuri pentru absolut toate buzunarele, explozii gustative, inventivitate, sinergii, competenţă, voinţă, profit story, poftă de viaţă, anticipare, har, credinţă, sănătate.
Tăiaţi de pe listă ce nu v-ar plăcea să găsiţi în vinurile cu care lucraţi.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru