MUZEUL NATIONAL AL VIEI SI VINULUI

Calea pentru iesirea din criza: NOI PARADIGME

“Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat

si sa te astepti sa obtii un alt rezultat” (A.Einstein)

________________________________________________________________

Criza actuala nu e una de conjunctura. Factori istorici, economici, cu intindere si “inaltime” foarte mari au condus la aceasta situatie. Se dovedeste ca ea nu poate fi combatuta, invinsa, ocolita, potolita, cum vreti sa spuneti, cu aceleasi metode pe care am mizat si inainte de instalarea haosului.

Cine nu crede, nu intelege acest fapt risca sa ramana la coada cu cei care vor deconta neplacut aceasta experienta, experienta traumatizanta care, in opinia specialistilor (pe care o sustin) se va amplifica in urmatorii ani. Necazurile se vor tine lant pastrand actualul mod de gandire. Cei care vor alege sa faca pasul lateral, sa regandeasca paradigmele, tintele si asteptarile, vor fi dintre cei care, chiar dupa o perioada solicitanta de readaptare, vor putea dormi linistiti.

Va trebui ca noi insisi sa obligam efemerii guvernanti sa reevalueze resursele, mijloacele si scopurile. Cand pomenesc “resurse” nu ma gandesc la un inventar mai atent facut, la ce titei mai putem vinde, ce paduri mai putem taia. Nici vorba!

Principalele noastre resurse sunt oamenii si natura darnica a acestei tari.

Desi pare logic sa vorbim mai intai de ceea ce s-ar putea valoriza cu prioritate, adica natura (si aici evident, e vorba si de curatenia mediului dar si de agricultura) atrag atentia ca oamenii sunt priorietate.

Cu oamenii educati, scoliti, pusi in avantaj concurential pe plan mondial se poate crea plus valoare, pentru a impinge Romania la liman, folosindu-ne chiar de toate asa zisele dezavantaje, handicapuri etc.

O prioritate a UE este invatamantul, formarea profesionala, angrenarea fortelor creatoare. Romania si-ar putea fructifica intinderea, diversitatea, prin implicarea in actul executiv, nu doar in cel decizional, al unor indivizi creatori de “oceane albastre”, adica acea tehnica de fandare din Oceanele “Rosii”, pline de “sangele” rezultat in urma luptelor cu aceleasi mijloace, pe acelasi palier economic. Personal, ca multi dintre Dvs, am un set largit de directii. Cu toate aceste, ma voi opri la un obiectiv care se suprapune peste aria mea de competente. Pare minor,dar urmariti relatia cauza-obiectiv. Muzeul National al Viei si Vinului. Un proiect pentru care lupt de multi ani si care, in momentul in care va fi inteles (in primul rand de noi toti, apoi de autoritati), va marca incepututul revenirii la normalitate.

Acest Muzeu, trebuie privit din cu totul si cu totul alt unghi decat unul clasic. Va trebui sa fie un moment de rascruce pentru viticultura, vinificatie si oenoturismul din Romania. Integrator profesional, dar si social, cu influente majore asupra economicului.

Se disting cateva zone de interes puternice, oarecum distincte dar, va asigur, sinergice: zona muzeala, zona de formare profesionala, zona expozitionala, zona de distractie, relaxare. Va exista expunere pentru producătorii autohtoni, cursuri de iniţiere, cursuri de perfecţionare, master-class-uri, birou de informaţii, birou de presă, săli de conferinţe, săli de degustare, săli de expoziţii naţionale şi internaţionale, săli specializate pentru desfăşurarea de concursuri de vin, băuturi alcoolice şi produse asociate, sedii ale organizaţiilor româneşti de sprijinire a produsului oenologic din România (vie, vin, oenoturism, oenofarmacosmetice): ADAR, OEVE, ONIV, APEV, etc., bibliotecă cu literatură de specialitate, cursuri de viticultură şi analiză senzorială pentru tineret, spaţii pentru proiecţii 3D, amfiteatru, spaţii pentru entertainment, HORECA, magazin specializat, souveniers, wine-bar.

Va fi creat un atelier de concept-design pentru etichete şi ambalaje şi de arhitectură pentru crame, spa-uri, magazine.

Un astfel de “Centru”, “muzeu”, oricum am vrea sa ii spunem poate deveni un nucleu al unei revolutii culturale, element obligatoriu pentru schimbarea in bine a societatii romanesti. Daca adaugam ca pe langa beneficiile directe am putea contabiliza si dezvoltarea ariei de meserii la granita dintre agricultura si servicii, adica cadrul prielnic pentru revenirea in tara a zeci de mii de romani plecati la munca in strainatate, ca am putea exporta “de pe loc”, ca am capta simpatia si banii strainilor care ne-ar vizita, am conchide ca suntem in fata unui bilant satisfacator, tocmai acum cand pare ca nimic nu are viitor…

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru