Ganduri si vinuri bune!

A mai trecut un an. Un an de criză. Numărăm A.M.R.-ul (a mai rămas, n.a.) în speranţa că vine şi momentul 0.

Dar după aceea? Care sunt ţintele industriei ospitalităţii pentru 2020, de pildă? Ce am schimbat pentru a astepta rezultate bune?

—————————————————————————————————————-

Deşi boom-ul de consum rămâne o amintire vinul nu a avut scăderile dramatice din sectorul electrocasnicelor, sa zicem. Scaderile sunt vizibile pe anumite paliere dar, paradoxal, pe HORECA şi retail premium există chiar o creştere. Pot afirma că, pentru vin, pentru restaurante, criza a fost mai degrabă în perioada creditului „cu buletinul” si nu acum. Toate resursele financiare ale populaţiei erau atrase de „el dorado” imobiliar, de achiziţia de autoturisme şi de triplarea numărului de televizoare şi maşini de spălat.

Am anticipat, chiar în paginile revistei noastre că acest uragan se va stinge, că va lăsa în urmă dezordine şi victime. La fel, predicţia mea este că, în afara unui - Doamne fereşte – accident istoric sau reinventare economico – financiară , lumea se va reîntoarce către cele fireşti, printre care, măcar la români, intră într-un mod tradiţional masa cu prietenii, petrecerile, spriţul cu sensul de „pahar de vorbă”. Se adaugă pofta de cunoaştere, încercarea de a micşora distanţele şi diferenţele culturale în ceea ce priveşte gourmet. E afirmarea unei identităţi naţionale care nu e, în nici un caz, „second hand”.

De aceea, cred cu fermitate că mâine vinurile bune îşi vor face tot mai mulţi prieteni, devenind, spre deosebire de ieri şi azi, mai…populare, adică mai cunoscute, mai înţelese, mai iubite.

Din păcate, acest „ieri şi azi” înseamnă mai mult semnul egal între calitate şi popularitate. Să mă explic. Un vin bun putea fi în mentalul colectiv, vinul despre care auzise toată lumea. Ori, măcar noi, profesioniştii, ştim că nu e aşa. Din fericire, entuziaştii nu trebuie să mai creadă doar o mână de guru, profeţi, învăţători. Cel puţin pentru vinurile cu un tiraj mediu poţi căuta „însemnarea” unui concurs internaţional, fie de la noi sau de afară, respectiv IWCB (Int’l Wine Copntest Bucharest) sau CMB (Concours Mondial du Vin Bruxelles). În ultima vreme, se dovedeşte că judecăţile privind vinurile participante la aceste concursuri sunt corecte, ele fiind revalidate – secvenţial – şi prin celelalte competiţii de la noi, cu jurii din străinătate.

Pentru cunoaştere, mai există un drum scurt. Târgurile şi expoziţiile. Fiecare, în funcţie de specific şi putere/istorie/target aduc în faţa publicului zeci, sute de vinuri noi sau concepte speciale, vinuri de serie mică care nu vor fi niciodată „comunicate” pe canalele obişnuite.

În selecţia noastră ar trebui să introducem în permanenţă astfel de vinuri şi, mai presus de factorul numeric, să avem grijă la coordonata „timp”. Mai exact, să le depistăm printre primii şi să le punem în vânzare printre primii, asigurând şi satisfacţie clientelei fidele sau sensibile la grija pentru noutate dar şi avantaj în faţa competitorilor.

Cu mare bucurie constat o reparare a unei situaţii pe care o deplângeam în trecut. Prezenţa uluitoare a colegilor din horeca. Proprietari de restaurante, somelieri (Doamne, câţi somelieri!), administratori, etc.

Fără să am statistică oficială, cred totuşi că putem decreta 2012 ca fiind anul recordului de participare al profesioniştilor în toate competiţiile şi evenimentele domeniului. Neîndoielnic, meritul mare îl au somelierii. Vedeţi ce a făcut un bulgăre mic în doar câţiva ani? Laurenţiu Avram, Sergiu Nedelea, Dna Toma, Doru Dumitrescu. Apoi Marian Timofti, iar acum o generaţie întreagă de somelieri care mai de care mai talentaţi, ajutând clientul să-şi găsească „binele” cu ajutorul vinurilor şi mâncărurilor potrivite. Sunt mândru că am conceptualizat activităţile lor, sunt mândru că şi din priceperea mea s-au putut instrui în ultimii doi ani 90 de somelieri (dintr-o serie dublă de 180). Fiecare dintre ei va schimba piaţa şi va micşora perioada până când aceasta va ajunge la maturitate şi, prin consecinţă, la normalitate.

Am făcut acest excurs dorindu-mi foarte tare să atrag şi alţi oameni ai industriei noastre să încerce să-şi depăşească condiţia şi să devină profesionisti adevărati, singura cale, după părerea mea, de a obţine excelenţa.

Cât despre vinurile noi ale lui 2012…Printr-o enumerare care nu ţine cont de vreun criteriu stabilit, controlând prin memorie voi puncta câteva titluri/firme.

Vila Vinea. Pe lângă vinurile albe premiate la IWCB am avut bucuria să descopăr alături de Dominique Laporte (3rd Best Somelier of Europe şi Cel mai bun somelier în Franţa 2007) o Fetească Neagră plină, cu un miros cuceritor, gust în care se pierdeau pe rând cireşe negre, vişine coapte, prune uscate cu o lungime în post gust uluitoare.

Mă gândesc şi la tinerelul amb Wine Liliac: Young. O elasticitate demna de laudă a austriecilor: vinuri clasice la care au adăugat acest vin exploziv, vivace, bun pentru petreceri şi voie bună.

O altă surpriză vine de la Petro Vaselo. De la primele vinuri, pe care eu, unul, nu le-am prea lăudat, pentru că nu aveam de ce, am ajuns la nişte minuni bănăţene. Două Chardonnay-uri diferite greu de egalat în toată ţara! Dixit!

Pe o nişă a vinurilor oneste, moderate ca preţ, am redescoperit Natura, Casa Panciu. Pentru întâia oară, cei de aici ne provoacă cu un spumant din Muscat Ottonel, nişă lăsată cam goală, lucru sesizat şi de Jidvei şi contracarat cu apariţia Mărgăritar), spumant delicios, net superior încercărilor de spumos de cu un an în urmă.

La Via Sandu, albe romantice şi la Domeniile Anastasia vinuri de terroir. După cum observaţi nu ne-am legat de clasici, aceştia fiind obligaţi, nu-i aşa, să ne surprindă, pentru că ei deţin deja simpatia unor segmente importante ale pieţei şi, la reciprocitate, n-ar trebui să dezamăgească .

Pentru 2013, prevăd o cristalizare a serviciului Horeca, o adaptare şi o sincronizare la cerinţele pieţei. Asta va însemna varietate, ştiinţă de carte (de vinuri, bineînţeles), solicitudine, corectitudine. România are şansa să se valorifice ca destinaţie turistică şi, în absenţa vreunui mare gânditor politic, sarcina împlinirii acestei oportunităţi ne revine nouă. Să ne ajute cel de Sus, să avem parte în anul care vine, numai de gânduri şi vinuri bune!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru