Catalin Paduraru

MODELUL

Poate parea inversunata, misogina, nedreapta, introducerea de mai sus. Cu toate acestea, nu fac referire la nefericitele fufe cu aere de “model” ci, la faptul ca societatea noastra pare sa nu isi mai doreasca sa produca valoare. Stim bine ca pentru orice salt trebuie stiinta, pregatire si…profesor.

Agricultura noastra risca sa se plafoneze in scheme facile de castig, pe de o parte sau, la fel de grav, in lipsa viziunii, a tintei, sa ajunga la faliment.

Va rog, dati-mi voie sa va prezint un model, nu de la noi, pentru a nu fi tratat cu suspiciune ci, din afara. Din strainatate.

Zona viticola de altitudine (si atitudine) Alto Adige si Trento. De fapt, ma opresc la Trento pentru ca e …mai latina.

Ori, stim bine, “suntem latini” – suna ca o scuza pentru neimpinirile noastre.

Zona Trentino pare predestinata, mai degraba alpinismului, sporturilor extreme si …caprelor negre, mai putin agriculturii, respectiv horticulturii, viticulturii.

Situata in nordul italiei, la granita cu Austria si Elvetia, in Alpii Dolomitici, regiunea este dominata de munti stancosi, arizi, neprietenosi. Probabil ca daca “latinii” de aici s-ar fi lasat coplesiti de romanescul “asa ceva nu se poate”, produsul agricol de aici ar fi fost unul modest, nerentabil.

In lupta cu natura dar si cu prejudecatile, italienii au reusit sa infiinteze livezi cu meri, ale caror fructe sunt cautate in intreaga peninsula. Vii din care se produc vinuri din 19 monocepage-uri, dar si cupaje (vorbind de DOC). Grappa, lichioruri din plante sau din fructe de padure, etc.

Zootehnia este vizibila nu prin vanzarea de materii prime, ci prin produse finite, de o inalta calitate, foarte bine brand-uite.

Am sa detaliez pe rand, fiecare categorie, martirisindu-va dinainte scopul: Desteptarea !

Ca atare, nu voi trage vreo concluzie moralizatoare sau mobilizatoare, in articol, de final. Va las pe Dvs. sa o faceti. Relatez, pur si simplu.

Vinurile de aici, obtinute prin exploatarea unor vii in conditii de sport extrem, sunt vii, acide, si se sprijina pe soiuri de nisa. Astfel, plus valoarea este una care sa acopere si cheltuielile si sa aduca si beneficii cultivatorilor si vinificatorilor.

Brand-ul de regiune este recognoscibil si, asa cum spuneam, oarecum nisat pentru a evita aglomeratia din ofertele fara personalitate, globale.

Acest tip de brand-ing consolideaza increderea consumatorului, drept pentru care turistul aflat pe aici (zona este destinatie pentru schi, bai termale, rafting, drumetii, etc) consuma, inclusiv pe partie, vin. La pahar, imbuteliat, ca parte a unui produs de bar, vinul aduce bunastare locuitorilor.

In perfecta sinergie, toate celelalte produse agricole subscriu brand-ului de regiune. Produsul finit este segmentat peste nivelul mediu, motiv pentru care si preturile sunt putin mai mari.

Malaiul, de pilda, este amestecat cu ciuperci, cu trufe sau cu diferite ierburi aromatice.

Grappa, e o bogatie pentru ei. La noi, tuica, palinca, au devenit o povara, ceva incompatibil cu circuitul fiscal. Bun, astea sunt datele, sa zicem. Tuica, in concurenta cu whisky-ul, pierde. E de vina fiscul, e de vina lipsa de informatie. Dar, producatorul face ceva sa iasa din zona tuicii…simple?

Tuica ar putea deveni baza pentru produse de bar. Trebuie o abordare noua, mai putin taraneasca.

Ce vreau sa spun? Sa abandonam cursa in care nu avem nicio sansa sa castigam niciun loc, lucrand din inertie si, mai bine, sa ne apucam de ceea ce ne poate urca pe podium, cu resursele din “batatura”.

Ca vorbim de rosie, de ceapa, de usturoi, de pruna, sa incercam macar sa vedem care sunt capetele actiunii agricole. Cat de sus putem ajunge?

Ce facem cu o rosie lipsita de gust, produsa dupa “retete industriale”? Ne luam la tranta cu spaniolii si cu turcii care produc si mai mult si mai ieftin.

De ce ne plangem ca nu avem desfacere la carne, cand salamul, asa cum e facut astazi, nu este altceva decat junk food?

Salamul din Trentino, de cateva ori mai scump, este din…carne. In plus, pastreazasi reteta si gustul local. Identitatea locala. Ceva ce se cauta si a doua oara.

Fructele de padure, flora zonei, se transforma in macerate si apoi in bauturi cu valente tonifiante, cautate in intreaga lume.

La noi, nici vinul Pelin nu il mai numim vin.

Atat pentru azi.