Cartile de(spre) vin si cupajul de aur

Se cheama cam la fel. Cartea care ne invata vinul si ,,cartea” care vinde vinul. Culmea e ca fara partea cu invatarea, astazi, nu mai merge nici vanzarea. Si cand spun „Carte’’, nu ma gandesc doar la formatul clasic, legatura de foi intre coperti tari sau moi, cu poze sau fara.

„Carte” se opune oricarei forme semidocte, oricarei formule superficiale, fie ca e „in 10 pasi” sau auzita/furata de la cei mai “experimentati”.
De-a lungul anilor, am scris chiar aici despre carti importante, despre autorii lor. Am analizat teoriile in circulatie, pre­dictiile. Cine a citit cu atentie, a fost intr-un tandem echilibrat cu aparitia unor noi meserii (somelierul de pilda), a unor noi obiceiuri de consum in localuri/ spatii dedicate (wine barul), cu desfa­su­rarea unor competitii care sa aseze ie­rar­hii in lumea vinului (International Wine Contest Bucharest), cu organizarea targurilor si a tuturor „manifestarilor” specifice de sfarsit de veac, si cu a celor adoptate datorita necesitatii de a acoperi noile tendinte din piata mileniului III.

Aici s-a putut citi despre Marea Carte a Degustarii Vinurilor, a dl profesor Viorel Stoian, aici a fost subliniat un titlu care astazi pare anacronic, Somelierul – profesia viitorului, in traducerea si adap­tarea profesorului Radu Nicolescu, des­pre revistele de specialitate din Romania si viata lor efemera (deplanse si compa­ra­te cu cele din strainatate), despre emisiu­ni­le TV, atatea cate au fost, despre tehni­cile de vanzare sau de achizitie, “ABC-uri”, „stiati ca” si cate si mai cate.

Pentru toate un singur cuvant : CARTE.
Sigur, piata, consumatorii au avut, de asemenea, un apetit mai mare pentru infor­ma­tie, pentru valoare. Asta ne-a ajutat.
in acelasi timp, persista miturile, pros­tiile si prosteala de comportament.
Pentru acestea, antidotul este Montignac, Coriolan Dejeu, Dan Silviu Boerescu, Cezar Ioan, Vali Ceafalau, discursul oricarui degustator autorizat, paginile VINARIUM.
Nu vinul ingrasa, ci cantitatea si … restul de zahar. Nu exista corelatie unica intre calitatea si vechimea unui vin. Rose-ul nu este un amestec de alb si rosu. Paha­rul nu se tine de cupa. Sabrare si nu sablare. Vinurile din Unga­ria nu sunt numai Tokay. Nu suntem singurii care avem vinuri bune si, ori­cum, am iesit din top 10 producatori mondiali. Filo­xera e o vietate si nu o substanta. Bordeaux Superieur nu e o treapta de ca­li­tate, ci AOC. Armagnac nu e „un” Cognac, iar Sampanie austriaca nu exis­ta. Depozitul (depunerea) nu e o sub­stanta otravitoare si nu e motiv de inlo­cuit sticla. Dopul sintetic nu produce (d)efectul „busonare‘’. Vinul marmelada e o tampenie si un soi poate fi vinificat atat sec cat si dulce. Vin de presa nu e un vin de spaga pentru ziaristi, iar vinul de garaj este un vin din productii mici, in general atent prelu­crate. Shiraz nu e doar orasul din Persia si Primitivo este fara semnul exclamarii, nefiind o jignire, ci un soi, acelasi cu Zinfandel sau Crljenak.

Ce lucruri minunate aflam din Carte, si mai ales, cum ne ajuta aceste informatii sa intram intr-o sfera a bunului gust si, mai devreme sau mai tarziu, in cea a prosperitatii.
Una din publicatiile periodice care lucreaza la consolidarea culturii vinului este, fara nici o indo­iala, WineSpectator. Slujind ideii de informa­re, intr-un numar recent, WineSpectator recoman­da cateva carti nou aparute, pe care ma grabesc sa le prezint si eu. Recunosc, egoist, mai intai am facut comanda pe Amazon.
•    Wine Grapes – 1368 soiuri, incluzand originea lor si specificitatea. Jancis Robinson, Julia Harding and Jose Voiullamoz. De Jancis Robinson ati mai citit in romaneste „Degustarea vinului”.
•    Inventing Wine – o noua istorie a uneia dintre cele mai vechi placeri din lume. Paul Lukacs.
•    The Makers of American Wine – un jurnal a doua secole. Thomas Pinney.
•    A Vineyard in Nappa. Doug Shaefer, Andy Demski.
•    Margrit Mondavi’s Sketchbook, reflectii despre vin, mancare, arta, familie, povesti de dragoste si viata. Margrit Mondavi, Janet Fletcher.
•    Taste What you’re missing. Barb Stuckey.

Asadar, fara a cadea in capcana vreunei utopii, a vreunui scenariu nerealist, in care lucratorul horeca devine, instantaneu, un veritabil cititor de carte, fie ea si de specialitate, vreau sa cred dragi colegi ca, in hatisul problemelor de zi cu zi, profesionale si personale, adica exact problemele care nu va lasa sa deveniti linistitul cititor integralist al cartilor de specialitate, in acest hatis (sau tocmai din cauza lui) veti gasi un punct de sprijin, exact la momentul oportun, in litera pusa pe hartie cu rost.
Criza nu va trece usor. Lucrurile proaste vor ramane tot proaste. Materia fara impuls nu se modifica. Oamenii insa, au o sansa. Vor face fata cei care se schimba. Perfectionarea, specializarea, marirea orizontului cultural, educarea emotionala si comportamentala: cupajul invingatorilor.

Catalin Paduraru, critic de vin | catalinvin@yahoo.com.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru