Pastila

Se vorbeşte bine, Slavă Domnului, în sfârşit, despre vinul românesc. Dezvoltarea cantitativă a sectorului, a trecut la faza calitativă. De acum incepe reinventarea.

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Am putea lua în calcul că Europa, în criză, ne va trimite acasă mulţi dintre connaţionalii care lucrează în diferite colţuri ale ei.

Mulţi dintre ei se vor întoarce către oraşele româneşti, în căutarea unui salariu mai apropiat de cel pe care îl primeau în străinatate, mai apoi, într-un mers firesc, unii se vor întoarce către satele de obârşie.

Putem fi martorii apariţiei unor meserii noi, a unor noi tipuri de relaţii de muncă, sau lucrative. Nu cred că ar fi o surpriză ca mulţi tineri să devină viticultori, fără să facă şi vinificaţie, mai ales că investiţiile deja făcute în crame par să nu mai încurajeze concurenţa venită dinspre micii investitori. Ar putea să apară organizări de tip ,,colectiv”, ,,cooperativă”.

Modelul este prezent în diferite ţări ale UE, foarte multe în ţările în care românii au lucrat şi s-au putut familiariza cu avantajele acestui tip de organizare şi la fel de important, s-au confruntat şi cu neajunsurile de funcţiune, putând adapta astfel, formula cea mai potrivită.

Zonele viticole, mi se par în acest moment, cele mai ofertante pentru activităţi în zona rurală, cu potenţial de câstig similar cu zona urbană.

Este o chestiune de timp si de declic de atitudine, până când regiunile viticole ale României vor incepe să-şi manifeste forţa de atracţie.

Revoluţia culturală pe care o pomenesc ca fiind singura cale de ieşire din criză, este complexă şi cuprinde şi aceste segmente. Învatarea este un proces pe care tinerii care au muncit ,,afară” nu-l resping, iar ,,reinventarea” o acceptă, pentru că au practicat-o oricum, atunci când au plecat.

Particip la un program de Specializare Antre / Intraprenoriat şi Inovare, un produs didactic şi de formare din fonduri europene, realizat în baza competenţelor profesionale ale celor de la ASE, respectiv FEAM (Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului).

Multiplicarea unor astfel de programe, mărirea bazei de cursanţi, ar conduce către îmbunătaţirea calităţii vieţii in România.

Să ne imaginăm, şi daţi-mi voie să anticipez, că măcar parţial aceste proiecţii vor deveni realitate, ce ar însemna o asumare antreprenorială modernă, avangardistă, pentru tinerii întorşi din Occident.

Exerciţiul jonglează cu ipoteze reale, combinate cu rezultate ideale.

Specializarea în oenoturism şi crearea unui canal de comunicare cu poţentialii doritori, astfel încât o familie să poata gestiona, în nume propriu, grupuri de vizitatori, pe care să-i însoţeasca la crame. Un fel de ghid extern pentru cramă, dar agreat şi cu o înţelegere comercială legală. Într-o zonă în care oenoturismul s-ar dezvolta şi cei care nu au abilitatea de a prezenta crama / vinurile sau care nu ar mai ,,avea loc” pentru acest serviciu, ar putea acoperi secvenţe din întregul scenariu.

Unii ar putea găti, oferind un fel de catering pentru locurile şi evenimentele unde se “întamplă” acestea, alţii pot organiza vizitarea fermelor de animale, alţii pot produce şi vinde produse locale dupa rigorile sanitare ale timpului nostru.

Ceea ce parea să nu mai producă ,,audienţă” dar, iată se ,,vinde” foarte bine: folclorul. Dansuri, muzică, obiceiuri.

Poate ca ,,instituţia” micului fermier nu va rezista în forma actuală. Apar însă noi provocări şi noi oportunităţi. Totul este să se producă schimbarea de mentalitate.

Deşeurile de la un porc, de la doi, trei, şase, sunt o problemă. La o crescătorie cu 100 de porci, poţi pune problema cogenerării energiei. Biogaz, în cazul de faţă. Ajungem la un alt palier de asumare – ecologia. Vor fi alocate sume din ce în ce mai mari pentru curăţarea solului, a apei, a mediului în general. Cine va fi implicat în aceste activităţi?

Vedeţi, criza este dureroasă. Cred însă, că dacă suntem atenţi, putem să transformăm în avantajul acestei ţări această turbulenţă economică majoră a lumii, una care prin zdruncinatura zdravană, ar putea reaşeza nişte lucruri care, oricum, nu prea stăteau bine.

Pentru viitor, vinuri şi gânduri bune!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru