Catalin Paduraru

GOOD WINE VIII (VIDEO ►)

(EN)

(RO) “Un eveniment al Lumii Vinului cu toate elementele recunoscute oriunde pe glob: spaţiu suficient, număr mare de expozanţi, titluri noi în număr record, prezentări, simpozioane, show-uri gastronomice. Cea de-a VIII-a ediţie, pe lângă faptul că setează un nivel record până acum, va rămâne ca un “moment” pentru vin şi pentru iubitorii vinului. Cred că mai târziu, în timp, vom clasifica acţiunile din domeniu ca “înainte” şi “după” “GOOD WINE 2012″, a declarat Cătălin Păduraru, Wine Ambassador şi Master of Ceremony al Good Wine ediţia a VIII-a.

citeste continuarea »

GOOD WINE VII (VIDEO ►)

(EN) The 7th edition of Good Wine, by Cătălin Păduraru and an “American in Bucharest”, wine specialist in the U.S.

(RO) Good Wine ediția de Primăvară, a VII-a, văzută prin prisma lui Cătălin Paduraru și a unui “American la București”, creator de imagine a vinului în S.U.A.

citeste continuarea »

Sustineti Concursul International de Vinuri Bucuresti 2014!

Cunoscut ca IWCB, International Wine Contest Bucharest, acest concurs poate sa faca mai mult bine Romaniei decat un guvern intreg.
//////////////////////////
Imi asum afirmatia de mai sus cu o multime de argumente. Imi place sa le folosesc si pe cele verificate stiintific. Dintr-un studiu temeinic, pe care l-am desfasurat pe parcursul mai multor ani, am desprins cateva “high light”-uri. Autocitandu-ma, nu am pus ghilimele. Rog, insa, pe cei care doresc sa foloseasca informatiile (dar-ar Domnul!) sa indice sursa.
Evenimentele de promovare naţionale şi internaţionale actuale au un efect limitat în ceea ce priveşte asigurarea notorietăţii vinurilor româneşti. Pentru cele naţionale s a desprins concluzia că ele sunt în număr mic, de interes restrâns şi marea lor majoritate nu oferă posibilitatea confruntării vinurilor româneşti cu cele din străinătate. In ceea ce priveşte evenimentele internaţionale desfasurate in afara granitelor, costurile de participare şi, ulterior, cele generate de marketing, limitează penetrarea vinurilor româneşti pe pieţele externe. În egală măsură, producătorii înşişi enumeră foarte puţine astfel de evenimente, dovedind că un eveniment de talie internaţională, organizat în România, cu costuri mai mici, este benefic.
Degustările publice, degustările private nu au un aport deosebit în fixarea unei ierarhii bazate pe valoare, pe de o parte datorită mesajului comercial, în primul caz, sau datorită lipsei de cunoştinţe a publicului pentru o selecţie bine făcută, în cel de-al doilea caz. Oenoturismul, cel mai bun prilej pentru o degustare organizată, se află în România în stadiu incipient, aşa cum rezultă şi din datele noastre obţinute din interviurile realizate cu producătorii români, fiind un domeniu care are nevoie de activităţi de cercetare, implementare, promovare şi integrare în reţele asociative, de tip cluster.
Concursul Internaţional de Vinuri Bucureşti reprezintă o platformă ştiinţifică credibilă, de evaluare şi ierarhizare a vinurilor, care operează cu instrumente de cercetare capabile să furnizeze informaţii amănunţite şi de cea mai strictă actualitate, cu caracter unic prin analiza secvenţială a rezultatelor obţinute şi corelarea acestora cu baza de date IWCB, cea mai complexă din România. Pentru producători şi pentru public sunt livrate informaţii distincte, necesare celor două câmpuri diferite de interes.
Concursurile la nivel naţional sunt sub limita unei mase critice care să producă modificări în receptarea publicului sau să capteze interesul comunicatorilor internaţionali.
Prin brand awarness IWCB se atrage atenţia asupra României viticole. Referirile din presa internaţionala despre IWCB sunt de tip “conţinut” şi nu “reclamă” şi trimit către rezultatele obţinute de vinurile româneşti, fapt imposibil de realizat pentru producători în absenţa unor bugete mari de comunicare.
La nivel internaţional se demonstrează potenţialul unor concursuri puternice, cu mii de probe supuse jurizării. Însemnele medaliilor obţinute devin argument la vânzare pentru consumatori. Notorietatea acestor concursuri se transferă şi către vinurile premiate. Un concurs puternic desfăşurat în România, are avantajul de a analiza, prin comparaţie, vinuri româneşti aflate în competiţie directă cu vinurile internaţionale care vizează piaţa românească, ierarhizarea fiind astfel relevantă pentru această piaţă. Mai mult, jucători noi care targetează consumatorii români, vor avea posibilitatea să îşi valideze produsele în acest context beneficiind de o comunicare mult mai focusată.
Cunoaşterea mecanismelor interne ale IWCB întăreşte încrederea producătorilor şi consumatorilor în această competiţie. Analizele detaliate ajută producătorii şi comunicatorii să transmită mesaje în piaţă bazate pe date reale. In practica de pâna acum, “imaginea” era prioritară, ceea ce pe termen mediu şi lung înseamnă decredibilizare, respectiv îngustarea pieţei pentru vinurile româneşti.
Spaţiul audio-vizual din România nu găzduieşte prezenţe numeroase ale reclamelor sau emisiuni care să promoveze vinul. Pentru publicitate TV optează firmele foarte mari, beneficiul consumatorilor în a obţine informaţii obiective fiind interpretabil. Producţia de conţinut TV şi radio, precum şi difuzarea sunt scumpe şi inaccesibile pentru majoritatea producătorilor. În “Studiul calitativ al percepţiei producătorilor privind promovarea vinului” se consemnează prima tendinţă comună pentru sindicalizare, “realizarea unui spot comun”, dar care nu s-a generalizat şi nici nu a progresat.
O concluzie importantă arată ca spaţiul virtual, new media (social media) devine un teritoriu prolific de comunicare, motiv pentru care IWCB a şi apelat, în premieră, la serviciile bloggerilor, adresându-le invitaţia de a face parte dintr-un panel paralel de jurizare.
Funcţionarea IWCB asigură formarea unei baze de date istorice pentru vinurile româneşti, care devine, în timp, instrument de promovare după modelul “carte de millesimes” cu anii cei mai buni de recoltă.
Din analiza celor trei ediţii ale IWCB (2011, 2012, 2013) a reieşit că vinurile româneşti sunt într-o permanentă îmbunatăţire a calităţii, iar soiurile româneşti, în vinuri varietale sau în cupaj cu soiuri internaţionale stau la baza obţinerii unor vinuri de succes, care câştiga medalii. Analiza percepţiei juraţilor străini a arătat care sunt diferenţele de interpretare, ce apreciază aceştia şi ce nu la vinurile româneşti, informaţii care devin utile în amonte, la producătorii români de vinuri.
Bloggerii au avut un comportament în jurizare care îi defineşte drept consumatori avizaţi. Notele lor au fost comparate cu mediile panelurilor care au jurizat aceleaşi probe. Informarea bloggerilor despre mecanismele interne ale concursului, pentru a le transmite, la rândul lor, publicului, a fost unul dintre beneficii şi un pas important pentru ca IWCB să devină un şi mai bun comunicator.
Ca urmare a coroborării rezultatelor cercetării, s-a desprins concluzia că este necesar ca IWCB şi MNVV (Muzeul National al Viei si Vinului) să devină factori catalizatori ai unui sistem de tip cluster, reunind competenţe din mediul universitar şi de cercetare, mediul antreprenorial viti-vinicol şi din alte domenii, administraţie şi organizaţii profesionale, pentru fructificarea tuturor avantajelor derivate din acest mod de organizare, inclusiv pentru o comunicare coerentă şi cu audienţă sporită, la costuri mici pentru fiecare producător în parte.
Cluster-ul viti-vinicol se impune ca formă modernă şi eficientă pentru creşterea performanţelor şi a comunicării acestor performanţe. Acest cluster se distinge prin caracterul de noutate în domeniu, angrenarea sinergică a mai multor forţe, dintre care unele mai dezvoltate decât sectorul viti-vinicol.
Rezultatele obţinute recomandă folosirea unei platforme colaborative, de tip cluster, cu folosirea celor mai noi modalități de comunicare, inclusiv edutainment şi social media.

Prin autosustenabilitate, prin profundele implicaţii în sfera socială, culturală, educaţională, profesională, economică şi de edutainment, MNVV (Muzeul National al Viei si Vinului) şi IWCB (International Wine Contest Bucharest) pun bazele unei infrastructuri apropiată de consumatori, deficitară în momentul de faţă, care să permită dezvoltarea pieţei la acelaşi nivel precum cel al dezvoltării actuale a viticulturii şi vinificaţiei din România.

Incurajati trimiterea de probe din Romania si din strainatate la Concursul International de Vinuri Bucuresti 2014.
Recomandati consumul vinurilor premiate la aceasta competitie.
Comunicati in mediile romanesti si straine ca redevenim un arbitru serios in regiune.
Sustineti IWCB, sustineti Romania!

IESIREA DIN TRIAJ -sau cum sa (ne) facem bine

Incerc sa-mi tin o promisiune. Aceea de a spune lucrurilor pe nume. Un demers care poate sa-mi reduca numarul prietenilor si care sa aiba si niste costuri. Totusi, si majoritatea medicamentelor sunt amare si nu se dau pe gratis. Unele, chiar vindeca.

Ne complacem in comentariul “lucrurile merg asa pentru ca suntem romani!”
Nu se ingramadesc concetatenii sa ne cumpere produsele? De vina sunt ei insisi ca nu studiaza oferta noastra generoasa, ca nu se informeaza despre calitatile nemaiintalnite ale productiei romanesti si ca, oricum, de vandut / cumparat, tot ce-i mai ieftin are trecere.
Nu suntem vedete la export? Romania are “o imagine proasta” sau, mai la moda, “strainii nu stiu nimic despre noi”, la care adaugam putina conspiratie, ajutorul statelor pentru producatorii din strainatate, ceea ce, bineinteles, duce la inhibarea activitatii la extern. Si pentru ca am pomenit statul, el este un alt vinovat pentru ca nu “da” si nu “face”.
Culmea e ca, toate aceste argumente, puternic marcate de derapaje fata de gandirea sintetica, sunt purtatoare de ceva adevar.
Rezolvarea problemelor insa, sta in puterea noastra de identificare a punctelor slabe si de proiectarea unui traseu in care actorul principal trebuie sa fie institutia / gospodaria noastra.
Legaturile cu alte entitati care urmeaza acelasi scenariu duc, ca in teatru, la o piesa inchegata, cu mesaj.
Abia dupa aceea putem gandi la ce sa cerem autoritatilor si sa facem proiecte pe termen lung.
Nu poti avea o piesa de succes cu actori care nu isi invata textul, nu se supun regulilor scenei, nu interactioneaza cu colegii, nu sunt, fiecare in parte, declansator de reactii pentru public.
Or, o spun deschis. Antreprenorii din “prima generatie” (chiar si cei care –conjunctural- au reusit) nu cunosc “textul” (in cazul in care ar sti ca exista), regula este doar cea care tine de propria inspiratie. Conlucrare, colaborare, sindicalizare sunt termeni care pot fi comparati cu niste germeni tinuti, inca, la rece.
De trei ani (2011, 2012, 2013) organizez Concursul International de Vinuri Bucuresti.
Pentru cine nu e familiarizat, un astfel de concurs se bazeaza pe evaluarea vinurilor “in orb” (fara cunoasterea identitatii comerciale) a vinurilor si se face de catre specialisti, acreditati OIV, romani si straini.
Majoritatea strainilor sunt si scriitori sau jurnalisti de cronica oenogastronomica, pagini de calatorie, note culturale, toate puternic legate de vin.
Luand exemplul altor concursuri de vin din strainatate, am solicitat agricultorilor, direct sau prin asociatii, sa fie prezenti cu produse la acest eveniment pentru a intari brand-ul de tara, intr-un “asamblaj” fericit.
Concursul (IWCB) este dublat de actiuni destinate publicului larg, precum expozitii si simpozioane, ceea ce atrage si presa.
Asadar, o formula buna pentru oricine doreste promovarea in egala masura cu efortul personal de a contribui la aceasta constructie de “branding”.
Locatia, Biblioteca Nationala a Romaniei, un edificiu modern superb si bine amplasat in Bucuresti (pe Dambovita, cap de perspectiva de la Piata Unirii, opusa Palatului Parlamentului) este, cel putin pana la aceasta ora, una dintre cele mai elegante in care ar putea fi expus un produs agricol.
Ei bine, nici macar un agricultor nu a raspuns invitatiei.
Sigur, au venit firme care care produc si comercializeaza branzeturi si carne si…cam atat purta marca Romania.
In oglinda, brand-urile internationale aveau logistica pregatita si au fost prezente in numar mare, acoperind toate zonele de interes alimentar si tehnologie.
Si uite asa, jurnalisti din SUA, Danemarca, Brazilia, Austria, Elvetia, Italia, Bulgaria, Republica Moldova, Germania, Franta, Marea Britanie, Ungaria, Columbia, partenerii nostri media din Canada, China si Hong Kong, au ajuns sa fie incurcati cand a fost sa isi faca jurnalul de impresii din Romania.
In aceste conditii vorbim despre neputinta administratiei centrale, despre razboiul economic mondial castigat prin mijloace nepermise?
Sa fim seriosi!
Focusand acum doar pe domeniul meu de activitate, va spun care sunt hibele comunicarii si ale PR-ului.
In primul rand,…nu exista! Franturi de afirmatii (de cele mai multe ori desprinse de realitate) si actiuni minore propangadistice la nivel local nu inseamna comunicare.
Pe plan extern, daca ne intereseaza acest teritoriu, (pentru ca, da, s-ar putea ca valorificarea la intern sa instaleze o anumita suficienta) este obligatoriu sa invatam mai multe despre receptorul din strainatate. La ce este atent, cand, cat, etc.
Aceasta aflare presupune studiu si lucru cu profesionisti. Nu e posibil sa pui o insiruire de vinuri, fotografii trimise de fiecare producator, cu unghiuri diferite, micsorate ca sa incapa mai multe, ucigand orice posibilitate de a mai fi recunoscuta vreo eticheta, cu un mesaj ambiguu, cu un semn grafic care nu exista nici macar in Romania in cea mai mare revista de vinuri din lume, Wine Spectator.
Ok, pe jumatatea goala (alba) a machetei, un spatiu indecent in publicitate si …nepermis de irosit, era o indicatie ca e “realizat cu fonduri UE”.
A, deci, ne putem permite sa aruncam cu banii, nu? Poate nu ne dam seama dar, cu siguranta, traderii au ras cand au vazut inabilitatea si, daca prin absurd aveau de gand sa contacteze exportatori romani, si-au scos acest gand din minte ca un gest reflex de conservare (daca lucrezi cu ageamii, te confunda si pe tine lumea).

La intern. Ce se comunica sindicalizat, generic?
In afara presei care devoreaza senzationalul, unde, in ce material pentru publicul larg vedeti in mod constant prezentari decente, oneste, facute cu profesionalism despre vinul romanesc?
Pai, consumatorii sunt de vina ca aleg vinuri de care ne e rusine?
Sa va spun ce se va intampla cat de curand. Consumatorul roman, utilizand un singur criteriu de alegere, pretul, va fi cumparatorul fara rezerve al vinurilor de import care se vor incadra in acelasi palier de pret.
Vinul, dezbracat de aura sa aspirationala, emotionala, culturala, se transforma in … detergent.
Ce-ti pasa tie, cumparator care vrei sa dai 10 lei pe un detergent, daca e produs in Romania sau in Germania? Ba, chiar s-ar putea sa te indrepti cu mai mare incredere catre cel strain, basca ca s-ar putea sa fie mai bine prezentat si cu o reclama mai buna!
Intre cititorii acestei reviste sunt si patroni de crame, sefi de asociatii si federatii, comisii si comitete, oameni din administratia statului, politicieni.
Domnilor, suntem intr-un triaj. Schimbati pe linia buna si haideti sa (ne) facem bine!
Copiii nostri, cand vor fi mari, vor aprecia ca i-am pus in trenul potrivit.
In absenta unei actiuni hotarate s-ar putea sa constatam ca l-am scapat…

Ani buni si, dupa aceea,…multi

2014. Un an nou pe care-l incarcam cu sperantele noastre, cu dorintele noastre, cu planurile pe care ni le facem. Am vrea sa uitam de neimpliniri, de necazuri. Poate un an, fie el si Nou, sa rezolve problemele romanilor?

Pentru ca retorica intrebarii de mai sus nu poate acoperi “NU”-ul mare si cu semnul exclamarii, haideti sa vedem ce avem de facut pentru ca 2014 sa fie unul dintre anii in care se schimba cate ceva in bine in Romania. Avem asteptari de la guvernanti. S-a dovedit ca, in 23 de ani de la revolutie, acestia nu au putut oferi solutii viabile, sanatoase pe termen scurt, mediu sau lung.
Ne aflam in vecinatatea unor cataclisme economice si sociale, in mijlocul carora, tara noastra risca sa-si piarda “structura de rezistenta”: agricultura.
Nu e de competenta mea sa exprim pareri despre intreg spectrul domeniilor agricole desi, rezultatele constatate sunt evidente.
Vinul. Via romaneasca. Despre asta, insa, pot sa va vorbesc.
Prin extensie, prin ricoseu sau prin “inductie” cred ca rezolvarile de aici pot genera exemple pozitive pentru toti cei care au legatura cu pamantul…lucrat.
Am convingerea ca, punand intrebarile potrivite, explicand coerent expectatiile, creionand proiectiile, calculand alternativele, fiind politicosi dar nu condescendenti, pana la urma vom putea modela o clasa politica care sa slujeasca interesul national. Chiar si de nu va fi asa, fiecare pas constient al nostru va consolida avanposturi care sa permita etape succesive de dezvoltare.
Imi doresc de la mine ca, in 2014, sa conving cati mai multi oameni ca nu avem jurnalisti, oameni de presa, ci “entertaineri”. Dicatura “ratingului” a facut ca orice emisiune TV, orice articol de presa, sa fie supuse senzationalului si, fara procedura jurnalistica de baza, sa vehiculeze teze, subiecte si concluzii fanteziste, nefolositoare, doar de dragul audientei.
Cel mai simplu ar fi sa ne convingem pe noi insine si, mai apoi legiuitorii, ca e nevoie de o noua lege a presei, a audiovizualului.
Sa castigam intelepciune si sa intelegem clar ce televiziune face ancheta, difuzeaza stiri, produce emisiuni educative si care sunt destinate distractiei (sub masca lucrurilor serioase).
Sa cristalizam ce emisiuni, articole servesc agriculturii. Carei agriculturi. Ce public vizeaza. E vorba despre continut editorial sau reclama mascata sau, si mai rau, sambure de scandal pentru simdromul OTV.
Vad ca necesitate imediata, revalorizarea pamantului. Degeaba vrem sa vanda romanii produse romanesti daca nu formam o cultura (nu agri) in randul receptorilor. Daca nu obligam autoritatile nu sa “dea” cate ceva, ci sa deblocheze mecanismele pentru extinderea la scara larga a folosirii apelor geotermale, a panourilor solare si fotovoltaice, a obtinerii de energie din surse alternative.
De aceea, in acest an, voi fi atent la toate aceste “aspecte “ si voi incerca sa dezvolt (si cu ajutorul sugestiilor Dvs.) argumentatii si sa gasesc echivalente in experienta celor care au avut succese in aceste directii.
Un obiectiv al studiului si comunicarilor mele va fi OENOTURISMUL.
In conditiile in care piata releva scene de lupta dura, doresc sa impartasesc credinta (si stiinta) ca winetourismul poate aduce beneficii enorme, beneficii care pot face trecerea de la “dezastru”, “mediocru”, “linia de plutire” …la exceptional.
Nu ma feresc sa spun ca, in acest moment, sunt extrem de putini oameni care inteleg fenomenul la dimensiunea reala.
De la definitie pana la locurile in care se poate practica acest gen de turism, golurile de “vizualizare” sunt dramatice. Ori, cum sa pretinzi, cand tu esti primul care trebuie sa-si faca ordine in minte (vezi prioritati).
Si a propos de cautatul introspectiv. Pentru mine ar fi o mare realizare a acestui an daca as reusi sa fac sa se inteleaga ca o serie de nerealizari sunt efectul neacceptarii limitelor personale. Nu spun ca limita nu poate fi impinsa dar, pentru asta, trebuie sa ne reconsideram propria educatie, contextul educarii noastre, raportarea la exemple si la reguli. Daca as reusi sa spun unor lucruri pe nume, fara sa isc reactii tafnoase, rautacioase, sablonarde, anul va fi, cu siguranta, unul bun.
Adica, sa formulez in cuvinte simple o constatare:
Dragul meu coleg producator de vinuri, la X milioane de euro investiti in utilaje, y% este obligatoriu sa fie trainning, conceptualizare, comunicare.
Consumatorului sa-i pot spune:
Educa-te, cauta, ai grija ce-i dai organismului tau. Fa-o constient, nu dupa ureche.
In ceea ce ma priveste, cam aceleasi lucruri.
Sa trec de gandurile care ma asigura ca “nu se poate”, sa fiu activ fizic, sa ajut mai mult, sa imi asum corectiile, sa produc modificari in bine pentru cei din jurul meu.
Am la indemana cursurile de initiere, revistele la care scriu, emisiunea (pe care trebuie s-o readuc la lumina), expozitiile, Concursul International de Vinuri, simpozioanele din strainatate, social-media, cercetarea stiintifica, nucleul Muzeului National al Viei si Vinului, statutul din cadrul Ordo Equestris Vini Europae, Federatia Internationala a Scriitorilor si Jurnalistilor de Vin, programe…
WOW! La treaba!
Tuturor, un 2014 cu spor!