Catalin Paduraru

Stiati ca…?

De foarte multi ani ezit sa comunic statistici din lumea vinului datorita faptului ca sunt accesibile, accesabile, publice fiind. Totusi, constat ca, in iuresul vremurilor, avem din ce in ce mai putin timp sa selectam informatiile folositoare pentru planuri pe termen lung si mediu.

Stiati ca…:
Suprafata cu vita de vie a celor patru puteri europene, Italia, Franta, Spania, Portugalia, este in scadere?

Suprafata cu vita de vie din Asia (China, Iran, Turcia), este in crestere?

Deasemenea, emisfera sudica (prin Africa de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Chile, Argentina), are cresteri semnificative? De exemplu, Noua Zeelanda si-a marit suprafata cu vita de via cu peste 21% din 2000 pana astazi.

Romania este singura tara europeana cu trend ascendent in infiintarea de noi plantatii viticole?

Ne aflam pe locul 11 in clasamentul mondial al producatorilor de vin?

Germania se afla cu doua pozitii inaintea noastra in acelasi clasament?

O tara despre care multi romani nici nu stiu ca produce vin, China, este pe locul 4 in lume si are prognozate cresteri in continuare?

Republica Ceha, cu o productie de 7(sapte) ori mai mica decat a Romaniei, obtine medalii la Concursurile Internationale in numar sensibil egal cu tara noastra?

Slovacia a gazduit in 2013, Concursul Mondial de Vinuri (CMB)?

Cei mai mari importatori de vin sunt in ordine : USA, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Rusia si Franta? Pe care din aceste piete suntem prezenti si avem o comunicare coerenta?

In Ungaria vinul este o prioritate a tuturor guvernelor, existand campanii de educare prin emisiuni TV, (vandute si televiziunii romane), carti, reviste, flyere, subventionate de stat?

In aceesi tara vecina, exista zeci de targuri si festivaluri dedicate vinului, tot atatea ordine si fratii ale vinului si un eveniment major VINCZE care depaseste toate evenimentele puse la un loc din Romania?

Romania, dintre tarile producatoare de vin, are cele mai putine muzee ale vinului, si in afara celui de la Harlau, niciunul nu intruneste conditiile minime pentru aceasta titulatura?

Desi penetrarea si utilizarea Internetului are o rata foarte mare in Romania, achizitia de vin online are cote nesemnificative?

Bulgaria este un model de dezvoltare pentru circuite turistice de crame cu degustare si SPA-uri cu ,,oenoterapie”?

In Italia exista zone viticole in care producatorii coopereaza si prin valorificarea deseurilor stranse in comun ajung aproape de independenta energetica?

Exista reviste de vin care ating un numar record de cititori, chiar 1 milion? Evident, nu este cazul Romaniei.

Soiurile romanesti au randamente mai bune in obtinerea de medalii in comparative cu soiurile straine din vinurile romanesti?

Feteasca Neagra a avut, in raport cu numarul de probe inscrise la IWCB, cea mai eficienta participare?

In lume, muzeele vinului sunt acceptate ca entitati capabile sa informeze, sa educe, sa califice profesional, sa aduca beneficii economice si sa coaguleze elemente de identitate nationala, regionala, etc?

Exista un festival de film si fotografie dedicate in intregime vinului? Se numeste OENOVIDEO si se desfasoara in Elvetia. Nu s-au inregistrat prezente romanesti.

In Franta se afla sediul unei organizatii international a jurnalistilor si scriitorilor de vin? Se numeste FIJEV si are membri din intreaga lume, care scriu sau corespondeaza cu cele mai influente publicatii de pe plan mondial. Niciun program de comunicare platit de statul roman nu a vizat, vreodata, acesti vectori de imagine.

In curand se va desfasura cel mai mare targ international de vinuri de la noi?
GOODWINE , 22 – 24 Noiembrie 2013, ROMEXPO, pavilion C1.

Degustarea vinurilor

Pentru că există, încă, o mare distanță între vinurile de înaltă calitate și sistemele individuale de evaluare ale consumatorilor (dar și ale multor “oficiali”), recomand lucrarea de căpătâi, Marea Carte a Degustării Vinurilor, scrisă de ” părintele” tuturor degustătorilor, regretatul profesor, Viorel Stoian.

Degustătorul și picanteriile
Lucrurile sunt clare. Fără picanterii!
Dar lucrurile se prezintă în mai multe feluri. Este vorba de condimentele pe care degustătorul le consumă înaintea degustării și condimentele pe care le consumă în mod obișnuit. Sunt unele mirodenii care dau savoare mâncării dar nu sunt picante, așa cum sunt mărarul, pătrunjelul, cimbrul, tarhonul, țelina, feniculul, foile de dafin, cuișoarele, scorțișoara și nu mai știu care ierburi exotice sau autohtone. Acestea nu afectează simțurile la modul general, astfel încât ele trebuie evitate numai dacă după masă se face imediat degustarea și remanența mirosului mirodeniilor poate deranja.
Alte condimente însă afectează simțurile (mai ales gustul) nu numai pe durate scurte, ci diminuează în timp și iremediabil sensibilitatea gustativă. Este vorba despre ardei iute, muștar, piper și hrean. Cunosc multe persoane iubitoare de piper sau de ardei iute, persoane la care dacă guști din ciorba pe care o consumă îți vine imediat să faci de trei ori ocolul casei din cauza usturimii. Ei bine, la toate aceste persoane am constatat că mai târziu și-au diminuat acuitatea senzorială.
Mai este o categorie de picanterii și anume ceapa și usturoiul. Este clar că după ce a consumat ceapă sau usturoi, degustătorul nu mai are ce căuta la masa de degustare și aceasta nu numai pentru că nu mai poate sesiza bine gusturile, ci și pentru că “parfumează” toată sala cu mirosul de ceapă sau usturoi, deranjând și pe ceilalți degustători.

Odihna degustătorului
Nu este greu de imaginat că degustătorul nu trebuie să își înceapă lucrul obosit, adică după o noapte de efort, după o călătorie lungă, după o noapte de chef, sau după o ședință tensionată. Atunci când pretindem că degustătorul trebuie să fie în plină formă ne gândim nu numai la starea de sănătate ci și la odihna lui.

Starea de curățenie; parfumurile
Credem că nu trebuie insistat asupra faptului că degustătorul trebuie să se prezinte în juriul de degustare curat; curat dar nu și parfumat. Starea de curățenie îi asigură degustătorului senzația de confort. Dacă exală mirosuri, acestea deranjează și pe degustător, dar și pe vecinii acestuia. Dacă s-a dat cu cine știe ce parfumuri, deodorante mirositoare sau after-shave-uri respectivul își deranjează nu numai propriile simțuri, ci și pe vecinii de masă.

Degustătorul și… băutura
Hotărât lucru, bețivii nu au ce căuta în rândul degustătorilor. Excesul de alcool consumat le diminuează evident capacitatea de percepție, acuitatea senzorială și aceasta nu numai în perioadele când se află sub influența băuturii, ci și în… pauze, adică atunci când nu sunt… parfumați.
Am întâlnit și tineri cu reale aptitudini pentru analiza senzorială. Ei au dobândit chiar cu brio și pe merit certificatul de degustător autorizat de vinuri. Ulterior însă, unii au alunecat treptat în patima băuturii și cu timpul s-au autoexclus din juriile de degustare. Altfel spus, nimeni nu și-a mai asumat răspunderea de a convoca un…bețiv în juriile de degustare.
Un bun amic din tinerețe, mare “performer” în ale băuturii, afirma cu sinceritate că el nu a întâlnit în viața lui vin prost. Ei bine, de la un astfel de ins, iubitor de băutură fără deosebire, cum poți avea pretenția să deosebească, să ierarhizeze și să caracterizeze vinurile!?

Plăcerea degustării
Am socotit întotdeauna că degustarea trebuie făcută cu plăcere, aș zice chiar cu pasiune. De vin trebuie să te apropii cu delicatețe, cu dragoste, nu cu dragostea iubitorului de băutură, a dependentului de alcool, ci cu pasiunea iubitorului de artă, sau a dornicului de cunoaștere.
Trebuie precizat că nu toți cei ce au devenit degustători au avut această pasiune înnăscută sau căpătată de la vârstă fragedă. Într-un fel situația se aseamănă cu cea a neofitului pe care îl duci la un concert de muzică simfonică. Nu va pricepe nimic și va aștepta sfârșitul concertului ca pe o izbăvire, zicând “slavă Domnului” că a scăpat de acolo. Dacă însă, același individ este în prealabil inițiat, el va “gusta” din ce în ce mai mult muzica simfonică, va dori să audieze alte și alte concerte.
Plăcerea degustătorului trebuie să fie plăcerea colecționarului de artă sau a iubitorului de literatură. Ea se dezvoltă pe măsură ce “ucenicul” își desăvârșește cunoașterea. Am avut elevi în ale degustării (mai ales femei) care la început aveau oroare față de vin. Ulterior însă, pe măsura instruirii, au început să îl cunoască și să se pasioneze de aflarea tainelor vinului.
Și totuși frontiera dintre amatorul de cunoaștere și amatorul de băutură nu este zidul Berlinului. Ea este destul de ușor de trecut. Există pe undeva pericolul ca un degustător de mare valoare și cu reale calități să se trasforme lamentabil într-un bețiv de duzină.
Îndrăznesc să afirm că cel ce nu știe să se apropie de vin și să își apropie vinul nu va reuși să devină nicicând un bun degustător, pentru că nu va fi niciodată animat de această plăcere a cunoașterii, această dorință de perfecționare în această direcție.

Antrenamentul degustătorului
Pentru un necunoscător, formularea de mai sus pare cel puțin ciudată ca să nu zic ilariantă. Și totuși…
Un mare degustător român, fiind astăzi la vârsta la care își merită pe deplin pensia, îmi spunea nu de mult: “Pentru că acum degust mult mai rar, am nevoie de 1-2 zile de degustare pentru a reintra în formă”. Și câtă dreptate are!
Mi se pare că este foarte potrivită analogia cu lumea atletismului. Pentru a ajunge un mare performer, atletul trebuie să facă antrenamente perseverente și judicios conduse. Întreruperea antrenamentului, din varii motive, conduce la ieșirea din formă, la căderea bruscă a performanțelor.
În materie de degustare situația este foarte asemănătoare. Forma degustătorului trebuie întreținută prin degustări periodice. Cel ce nu își dă seama de valabilitatea acestei realități înseamnă că nu s-a aplecat niciodată să studieze acest fenomen.
În sinteză deci, pentru a îndeplini exigențele în mod corespunzător, degustătorul trebuie:
- să aibă vocație autentică;
- să aibă o serie de însușiri dobândite prin educație;
- să aibă o pregătire de bază care să îi ușureze instruirea;
- să fie instruit, cu cunoștințele de specialitate necesare;
- să respecte un regim de viață adecvat;
- să își mențină forma prin antrenamente periodice.
Sunt oare multe cerințe? Sunt imposibile? Cred că nu!

Extras din Marea Carte a Degustării Vinurilor, Viorel Stoian, Ed. Agricolă, 2011. Disponibilă prin comandă la office@wineconsulting.ro)

Cand e sa ai de unde alege…

In plin “combat” pe subiectul Rosia Montana, orice sustinere a unei alternative poate starni un cor de huiduieli. Lucrurile care ne separa ca romani, par sa fie mai multe decat cele care ne unesc. Cu toate acestea, vinul romanesc se dovedeste (a cata oara) ca este un factor de coeziune. Am sa ma explic.

Asta vara, la Vama Veche, doua doamne, trecute de prima tinerete, deplangeau efectul nefast asupra oraselor lor (n-am sa le numesc) prin venirea moldovenilor in valul industrializarii din anii ’70. O faceau cu voce tare, insirand sabloanele cunoscute despre moldoveni, fara nuante, generalizand si, evident, transferand toate atributele negative si moldovenilor ramasi acasa. Intamplarea a facut sa am acelasi drum cu doamnele respective pana la o terasa din apropierea marii. O terasa cu “obiceiuri prietenoase”. Se aseaza doamnele. Apare sotul uneia dintre ele cu o sticla brobonita de Francusa. Francusa de la Cotnari. Discutia lor se calmeaza, cei trei se racoresc cu vinul si apa minerala (e drept, laolalta…). Usor revansard, dar fara sa fac vreo aluzie la discutia anterioara imi “retrag” una din sticlele de Tamaioasa Romaneasca din frigider unde, prin practica unor “obiceiuri prietenoase” (mai sus sugerate), puteam gazdui gratuit niste vin rece pentru orele calde. Tamaioasa Romaneasca de la Casa de Vinuri Cotnari. Indraznesc sa provoc vecinii de masa si sa-i intreb daca nu vor sa guste ceva nou din Moldova, “ca vad ca deja v-ati imprietenit cu vinurile de acolo”. Ei bine, satisfactia, emotia, provocate de acest vin, bineinteles, a atras superlative, comentarii laudative la adresa moldovenilor. Am fost multumit. Fara a considera tabloul de mai sus ca o tabela de marcaj, indemn la atentie. Cel putin in ceea ce priveste comorile din tara noastra, din fiecare provincie istorica, incluzand si oamenii de acolo, avem vederi deformate. E unul din motivele pentru care nu vedem adevaratele Rosii Montane, de ce nu le “exploatam” si, in consecinta, de ce nu suntem mai bogati. Mai relaxati. Mai fericiti. In replica, cati ieseni stiu de Villa Vinea si Liliac (din Ardeal), de Petro Vaselo (Banat), de Wine Princess (Crisana Maramures), de Corcova si Avincis (Oltenia), etc.?
Plecand de la aceasta realitate, care azi nu e vesela, dar care poate fi modificata, am facut si fac tot ceea ce pot pentru a prezenta cati mai multi germeni ai binelui romanesc.Munca de onstructie a investitorilor e grea, complicata si cu decont pe termen lung. Definirea “aurului” e o problema pe care nici macar nu o prea intelegem. Daca mai pui si cat va mai dura ca toate acestea sa intre in mentalul colectiv, pare ca luminita de la capatul tunelului nu o vom vedea niciodata.
Cu toate acestea, eu cred ca Romania se va regasi pe sine. Evaziunea din portul Constanta e de 4 miliarde de euro pe an. Rosia Montana! Legumele bio romanesti ar putea domina pietele. Rosia Montana. Natura, oenoturismul. Rosia Montana.
Sunt oameni care nu mai asteapta rezolvari de la politicieni. Atat cat voi reusi, vi-i voi face cunoscuti. Acum, la un pahar cu… visuri, un vis mai vechi de al meu devenit realitate. Casa de Vinuri Cotnari. Si, pentru ca nici comesenii mei de la Vama Veche nu stiau prea multe despre aceasta noua entitate, va ofer cateva repere pentru a o putea plasa dvs. insiva in dosarul “punct ochit, punct lovit” dar si in registrul afectiv, acolo unde, poate, deocamdata, umblati mai rar.
Tineti minte: Tamaioasa Romaneasca, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin si Feteasca Alba –toate seci! In Colocviu, cel putin, pentru primele editii, Tamaioasa Romaneasca a fost vedeta. Acum s-ar putea sa urce rapid pe “prima treapta a podiumului” si Busuioaca de Bohotin. Dar astea sunt lucruri pe care specialistii, entuziastii si ceva iubitori ai vinului le stiu deja.
Nouatatea de mare insemnatate pentru “cautatorii de comori” poate fi redeschiderea Castelului Vladoianu unde s-a construit o crama noua pentru vinuri… rosii! Pe langa Busuioaca (rose) se vor vinifica, in premiera, 500 de tone de Feteasca Neagra! (Printre randuri, merita de retinut ca acest soi a avut cele mai bune rezultate la IWCB 2013 punctand pentru medalii, cu vinuri de Feteasca Neagra din toate zonele viticole ale Romaniei).
Ei, da, dati-mi voie ca, in acord cu titlul acestei rubrici, cunoscand locurile blande si pline de farmec ale Cotnarului, sa visez la familii care vor “bate” dealurile, vor pescui, vor merge cu caii, cu bicicletele, vor manca sanatos, vor culege struguri alaturi de viticultori, se vor inchina si, in final, vor inchina un pahar de vin in cinstea tarii acesteia. O mare mina de aur.

Cine bea vin romanesc?

…deocamdata, noi. Putinii straini care ne viziteaza. Putinii straini din pietele in care exportam. Firav.

Vinul romanesc baleiaza intre legenda cu superlative si abruptul realitatii. Intre “vinul de tara” si aproape neintelesul vin premium.
Economia centralizata ne-a lasat cu toate dezavantajele dar, din pacate, nu am extras din teoria si practica acesteia si avantajele pe care, indiscutabil, le-am fi putut implementa in noua economie de piata.
Imi permit sa numesc cateva lucruri care lipsesc astazi. Nu judec ci, din postura lucratorului in piata reala de mai bine de doua decenii, simt ceea ce ar putea face bine. Prognoza. Analiza. Evaluare. Politici pe termen lung. Branding comun. Educatie. Entertaiment. Comunicare. Sindicalizare. Valoare adaugata. Cercetare. Legislatie.
In mod normal, o tara viticola ca Romania are nevoie de un Institut al Vinului (vezi ICE Italia, ICEX Spania, Sopexa Franta, s.a.m.d.)
Muzeul Vinului, despre care am mai scris, poate sa preia atat mostenirea culturala vitivinicola dar poate angrena interactiv valorile mai putin cunoscute ale vinului, ca produs de baza al turismului, al industriei cosmetice, farmaceutice si, de ce nu, ca produs Horecca de inalta tinuta. Un Salon expozitional de anvergura. O emisiune TV de tip Discovery. (Stiu ce spun dupa 3 ani de realizare a unei emisiuni sub bugetate, cu ore de difuzare care par sa fie dedicate mai degraba unui produs…ilegal…)
Si totusi, stim bine, viticultura si vinificatia s-au “miscat bine”.
OK. Avem vinuri din ce in ce mai bune. Cine le consuma? Dupa ce criterii? IWCB, da cateva repere. Alte concursuri din exterior certifica si ele calitatea unor vinuri.
In absenta unei comunicari masive, gradul de absorbtie al informatiei in mentalul colectiv este, fara suparare, aproape zero.
Aceasta situatie poate chiar obliga pe unii producatori sa nu fie constanti in oferte, sa conchida ca oricum nimeni nu apreciaza valoarea reala a unui vin bun. Si, desi pare o cautine pentru actiuni nelalocul lor, sa recunoastem ca romanii inca fac apologia vinului de buturuga (obtinut din vii hibride) pe care, vai, il confunda cu “vinul din stramosi”. Se reproseaza direct producatorilor ca nu fac educatie. Sunt si nu sunt de acord cu aceasta abordare. Meseria lor este sa faca vin. Din cate taxe platesc s-ar putea constitui la nivel central un fond pentru imaginea vinului romanesc. Ba, tinand cont si de faptul ca vinul poate aduce beneficii si brandului de tara, turismului, s-ar putea atrage surse si din alte sectoare economice.
Studiul privind conceptualizarea oenoturismului este obligatoriu. Studiul privind tiparul de consum, pe FIECARE PALIER IN PARTE, este, de asemenea de neocolit.
Prezentarea noii Romanii viticole, cu amanuntul, CRAMA DE CRAMA, printr-un proiect media (TV, internet, carte) este fara indoiala, un capat de pod.
Tot ceea ce spun aici, repet, ca extras din tot ceea ce sustin toti specialistii domeniului, costa cu mult mai putin decat orice actiune “de bifat” ale administratiei centrale, actiuni concepute si realizate doar pentru praful de aruncat in ochii electoratului. Ba nu, praful de pe toba.
Este un moment in care trebuie sa adoptam noi insine o noua atitudine, sa uitam de produsul agricol care se vinde singur si, in consecinta, sa cerem coerent sprijinul autoritatilor. Desi pare ca acestea “nu aud”, convingerea mea este ca schimbarile nu se pot face altfel. Avem varianta sa castigam, varianta sa inchidem pravalia. Tertio non datur. A treia cale nu exista.

CE A FOST LA IWCB 2013?

Concursul International de Vinuri Bucuresti 2013 a continuat trendul ascendent al ultimelor editii. Record de probe, organizarea fara cusur, probe din 18 tari.

————————————————//————————————————-

Daca IWCB devine din ce in ce mai puternic, care sunt beneficiile producatorilor romani?

Experienta de anul acesta ne arata ca mixul de probe din Concurs, cu 42% vinuri din afara granitelor Romaniei, face ca unele vinuri romanesti pretendente la medalii sa nu obtina neaparat rezultatele scontate. Ei da, concurenta se inaspreste dar, cu siguranta, pe termen mediu si lung, asta va face bine si producatorilor nostri si, in egala masura va consolida / maturiza piata de vinuri.

Excelenta premiata, constanta in participare, comunicarea eficienta, va face ca o medalie IWCB, transferata printr-un sticker elegant pe sticla, sa fie semnul care vinde.

Il vor cauta selectionerii de vinuri, importatorii, achizitorii din Horeca, consumatorii.

Iata cateva REPERE IWCB 2013:

• Anul acesta s-au inscris in Concurs 541 de probe din 18 tari. Astfel, au trimis probe spre evaluare producatori din: Romania, Italia, Franta, Portugalia, Spania, Chile, Africa de Sud, Republica Moldova, Argentina, Australia, Austria, Azerbaijan, Muntenegru, Liban, Ungaria, USA/California, Bulgaria, Noua Zeelanda.
• Juriul international, organizat pe 3 comisii, a avut in componenta 10 jurati straini si 7 jurati romani.
• Din Romania au trimis probe spre jurizare 43 producatori romani si 13 importatori.
• Conform Regulamentului OIV, se acorda medalii numai pentru 30% din vinurile care au punctaj de premiere, pastrandu-se, astfel, standardul ridicat al competitiei si al vinurilor medaliate, in folosul consumatorului.
• S-au acordat un numar de 163 medalii, 64 Medalii de Aur si 99 Medalii de Argint.
• Romania a obtinut 99 medalii (39 Medalii de Aur si 60 Medalii de Argint).
• Din total vinuri inscrise, 234 au fost vinuri albe, 34 vinuri rose, 226 vinuri rosii

Anul acesta s-au atribuit o serie de premii speciale:

1. Producatorul roman cu cea mai mare medie a notelor obtinute la IWCB 2013 si care a avut minim 5 probe inscrise:

CRAMELE RECAS – 11 vinuri romanesti cu media notelor: 84,06

1. Producatorul roman cu cele mai multe medalii de aur obtinute la IWCB 2013

COTNARI – 6 Medalii de Aur

1. Producatorul roman cu cele mai multe medalii obtinute la IWCB 2013

JIDVEI – 10 medalii ( 1 de Aur si 9 de Argint)

1. Cel mai bun importator / selectioner de vinuri din Romania prezent la IWCB 2013

VINEXPERT – 9 Medalii de Aur si 15 Medalii de Argint

1. Premiul: Cea mai buna sustinere media a IWCB 2013 (on-line, presa scrisa, social-media, audio-video)

· DILEMA VECHE

· Business24.ro / Ziare.com

· OENOLOG.ro

1. Premiul Special pentru crearea Corporate ID IWCB (editiile 2012 si 2013)

· Compania VIOLET

Rezultatele IWCB 2013 sunt disponibile pe site-ul oficial al Concursului si le puteti vizualiza scanand:

Anul acesta au fost implicati in realizarea “spectacolului” Concursului oameni de arta (expozitii de pictura in vin, fotografie dedicata si ceramica), dar si producatori de mezeluri, branzeturi, realizate in maniera traditionala.

As vrea sa notati in agenda evenimentelor 2014 “momentul” IWCB si, cu siguranta, vom gasi o cale pentru popularizarea sinergica a produselor agricole romanesti, ale celor care ne reprezinta, ale celor care ne diferentiaza de altii.

Idei multe, va astept sa le punem in practica!